1 Maestrului de cântare, după Ghittit. Un psalm dela fiii lui Korah. 2 Cât de iubite sunt locaşurile tale, Doamne, Dumnezeul oştirilor! 3 Sufletul meu doreşte, lâncezeşte, După curţile Domnului; Inima mea şi carnea mea strigă Către viul Dumnezeu. 4 Da, paserea a aflat casă, rândunica cuib, Unde au depus puii lor; Şi eu altarele tale, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Regele meu şi Dumnezeul meu! 5 Fericiţi sunt cei ce locuesc în casa ta, Ce pururea te laudă! Sela. 6 Ferice bărbatul, a cărui putere este în tine, Care iubeşte călătoriile sfinte; 7 Trecând prin valea plângerii, în izvor o prefac, Şi cu binecuvântări o acoperă ploaia. 8 Ei merg din putere în putere, Se arată înaintea lui Dumnezeu în Sion, 9 Domnul, Dumnezeul oştirilor! ascultă ruga mea! Ia în urechi, Dumnezeul lui Iacob. Sela. 10 Priveşte, Dumnezeule, scutul nostru, Şi caută pre faţa unsului tău. 11 Căci mai bună este o zi în curţile tale, decât o mie aiurea; Mai bucuros voiu păzi pragul în casa Dumnezeului meu, Decât să locuesc în corturile celor nelegiuiţi. 12 Căci soare şi scut este Domnul, Dumnezeu; Har şi mărire dă Domnul: Nu va opri nici un bun Dela cei ce umblă în neprihănire, 13 Domnul, Dumnezeul oştirilor, fericit este bărbatul, Ce se încrede în tine.