1 Şi avea Iosafat avere şi onoare multă, şi se încuscri cu Ahab. 2 Şi după trecerea câtorva ani veni la Ahab în Samaria. Şi Ahab îi junghie lui şi poporului, ce era cu dânsul, oi şi boi mulţi. Şi el îl ademeni să se suie cu el asupra Ramot-Galaadului. 3 Că Ahab, regele lui Israel, zise către Iosafat, regele lui Iuda: Merge-vei cu mine asupra Ramot-Galaadului? Şi el zise către dânsul: Eu sunt ca şi tine, poporul meu ca şi poporul tău; vom pleca cu tine la luptă.
4 Şi Iosafat zise către regele lui Israel: Întreabă, rogu-te, astăzi cuvântul Domnului. 5 Deci adună regele lui Israel pre profeţi, patru sute de bărbaţi, şi zise către dânsi: Merge-vom la luptă asupra Ramot-Galaadului, sau ne vom lăsa? Şi ei ziseră: Sui-te, căci Dumnezeu îl va da în mâna regelui.
6 Şi a zis Iosafat: Oare nu mai este aicia vre-un profet al Domnului, ca să-l întrebăm? 7 Şi regele lui Israel zise către Iosafat: Mai este un bărbat, prin carele putem să întrebăm pre Domnul; dar îl urăsc, căci nici odată nu-mu profeţeşte bine, ci totdeauna rău. Acesta este Micaia, fiul lui Jimla. Şi Iosafat zise: Să nu zică aşa regele.
8 Şi chiemă regele lui Israel pre un diregător, şi zise: Grăbeşte-te a aduce pre Micaia, fiul lui Jimla. 9 Şi regele lui Israel, şi Iosafat regele lui Iuda, şezură fiecare pe tronul său, îmbrăcaţi cu vestminte regeşti, în loc deschis, la întrarea porţei Saimariei; şi toti profeţii profeţira înaintea lor. 10 Şi Zedehia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse coarne de fier, şi zise: Aşa zice Domnul: Cu acestea vei împunge pre Sirieni, până îi vei nimici. 11 Şi toţi profeţii profeţiră aşa, zicănd: Sue-te la Hamot-Galaad, şi prosperează; că Domnul îl va da în mâna regelui.
12 Şi trimesul, care se dusese să chieme pre Micaia, vorbi către el, zicând: 13 Iacă, cuvintele profeţilor toate într’una spun bine pentru rege: rogu-te dar, fie cuvântul tău ca al unuia dintre ei, şi vorbeşte-i de bine! Iar Micaia zise: Viu este Domnul, ce-mi va zice Dumnezeul meu, aceea voiu vorbi!
14 Şi venind la rege, zise regele către dânsul: Micaia, merge-vom la luptă asupra Ramot-Galaadului, sau ne vom lăsa? Şi el răspunse: Suiţi-vă şi prosperaţi! Căci se vor da în mâna voastră. 15 Şi regele a zis lui: De câte ori jura-te-voiu, ca să nu-mi spui de cât adevărul, în numele Domnului? 16 Şi el a zis: Am văzut pre tot Israelul împrăştiat pe munţi, ca oile ce nu au păstor. Şi Domnul a zis: Aceştia n’au domn; să se întoarcă fiecare la casa sa în pace. 17 Şi a zis regele lui Israel către Iosafat: Nu ţi-am spus oare, că nu va profeţi bine despre mine, ci rău. 18 Şi Micaia mai zise: Ascultaţi deci cuvântul Domnului: Am văzut pre Domnul, şezând pre tronul său, şi toată oştirea cerului stând de a dreapta lui şi de a stânga lui. 19 Şi Domnul a zis: Cine va amăgi pre Ahab, pre regele lui Israel, să se sue şi să cadă în Ramot-Galaad? Şi unul zicea aşa, şi altul zicea aşa. 20 Şi ieşi un spirit, şi stătu înaintea Domnului, şi zise: Eu îl voiu amăgi. 21 Şi Domnul zisu-i-a: Cu ce? Şi el a răspuns: Voiu ieşi, şi voiu fi spirit mincinos în gura tuturor profeţilor lui. Şi a zis Domnul: Tu îl vei amăgi, şi vei şi isbuti; ieşi deci, şi fă aşa. 22 Şi acum iacă, Domnul a pus spirit mincinos în gura acestor profeţi ai tăi, şi Domnul a vorbit rele de tine.
23 Atuncia se apropie Zedekia, fiul lui Chenaana, şi lovi pre Micaia preste faţă, şi zise: Pe ce cale trecu spiritul Domnului dela mine, spre a vorbi cu tine? 24 Şi Micaia zise: Iacă, vei vedea în ziua aceea, când vei întra în camera cea mai din lăuntru, ca să te ascunzi.
25 Şi a zis regele lui Israel: Luaţi pre Micaia, şi duceţi-l înapoi la Ammon, guvernătorul cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui; 26 şi ziceţi: Aşa zice regele: Puneţi pre acesta în închisoare, şi hrăniţi-l cu pânea întristării şi cu apa întristării, până ce mă voiu întoarce în pace. 27 Şi a zis Micaia: Dacă cu adevărat tu te vei reîntoarce în pace, atuncia Domnul n’a vorbit prin mine. Şi adause: Ascultaţi voi, toate popoarele!
28 Deci se suiră, regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, la Ramot-Galaad. 29 Şi regele lui Israel zise către Iosafat: Eu îmi voiu schimba vestmintele, şi voiu pleca la luptă; iar tu îmbracă vestmântul tău de rege! Şi regele lui Israel îşi schimbă vestmintele, şi plecă la luptă. 30 Iar regele Siriei a fost dat poruncă căpeteniilor carelor sale, zicând: Nu vă luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel! 31 Şi cum văzură căpeteniile carelor pre Iosafat, ziseră: Acesta este regele lui Israel; şi-l împresurară, ca să se lupte cu dânsul. Şi Iosafat strigă, şi Domnul îl ajută, şi Dumnezeu îi întoarse pre ei dela dânsul. 32 Căci, când capeteniile carelor văzură, că nu era regele lui Israel, se întoarseră dela el. 33 Dar un om trăgând cu arcul din întâmplare, lovi pre regele lui Israel între închieturile armăturei; şi el zise către conducătorul carului său: Întoarnă mâna ta, şi scoate-mă din tabără, căci sunt rănit. 34 Şi lupta s’a făcut tot mai crâncenă în acea zi; şi regele lui Israel stătu pe car în faţa Sirienilor până seara, şi la apusul soarelui muri.