1 Şi trimese Hezekia către tot Israelul şi Iuda, şi scrise epistole şi către Efraim şi Manase, ca să vină la casa Domnului în Ierusalim, să facă pasca Domnului, Dumnezeul lui Israel. 2 Şi se sfătui regele cu mai marii săi şi cu toată adunarea în Ierusalim, să facă pasca în a doua lună, 3 că nu o puteau face în acel timp: că nu se sfinţiseră îndestul preoţi, şi poporul nu se adunase încă la Ierusalim. 4 Şi lucrul era drept în ochii regelui şi în ochii a toată, adunarea. 5 Aşa se hotărâră să facă prochiemare în tot Israelul, dela Beer-Şeba până la Dan, ca să vină, să facă Domnului, Dumnezeul lui Israel, pasca la Ierusalim; căci nu o făcuseră de mult după cum era poruncit.
6 Şi merseră alergătorii cu scrisorile regelui şi ale mai marilor săi în tot Israelul şi Iuda, şi ziceau după porunca regelui: Voi, fiii lui Israel, întoarceţi-vă către Domnul, Dumnezeul lui Abraam, al lui Isaac, şi al lui Israel, ca şi el să se întoarcă la rămăşiţa, ce a mai rămas din voi de mâna regilor Asiriei. 7 Şi nu fiţi ca părinţii voştri, şi ca fraţii voştri, cari au păcătuit asupra Domnului, Dumnezeul părinţilor lor, care de aceea i-a dat pustiiriii, precum vedeţi. 8 Dar nu fiţi tari la cerbice, ca părinţii voştrii; dedaţi-vă Domnului, şi veniţi la templul său, pre care l-a sfinţit în veci, şi serviţi Domnului, Dumnezeul vostru, ca să se întoarcă dela voi aprinderea mâniei sale. 9 Căci, când vă veţi întoarce la Domnul, atuncia şi fraţii voştri şi fiii voştri vor afla compătimire înaintea acelora, cari îi ţin prinşi, şi se vor întoarce în ţara aceasta; căci milos şi îndurător este Domnul, Dumnezeul vostru, şi nu-şi va înturna faţa sa dela voi, dacă vă veţi întoarce la el.
10 Şi trecură alergătorii, din cetate în cetate, prin pământul lui Efraim şi al lui Manase, şi până la Zabulon; dar ei râseră de dânşii, şi-şi bătură joc de dânşii. 11 Iar unii din bărbaţii din Asser şi din Manase şi din Zabulon se umiliră, şi veniră la Ierusalim. 12 Şi preste Iuda a fost mâna lui Dumnezeu, şi le dădu o inimă, ca să împlinească porunca regelui şi a mai marilor în lucrul Domnului.
13 Aşa se adună popor mult la Ierusalim, ca să serbeze sărbătoarea azimelor, în a doua lună, o adunare mare foarte. 14 Şi se sculară, şi depărtară altarele, care erau în Ierusalim, şi toate altarele de tămâiere le depărtară, şi le aruncară în părâul Kedron. 15 Şi junghiară pasca, în patrusprezecea a lunei a doua; şi preoţii şi Leviţii se ruşinară, şi se sfinţiră şi aduseră ardere de tot în casa Domnului. 16 Şi se aşezară în locul lor, după datina lor, după legea lui Moisi, omul lui Dumnezeu. Preoţii stropiră sângele, ce-l primiră din mâna Leviţilor.
17 Căci mulţi erau în adunare, cari nu se sfinţiseră; pentru aceea Leviţii luară asupră-şi junghierea pascei pentru toţi, cari nu erau curaţi, spre a-i sfinţi Domnului. 18 Căci mulţi din popor, mulţi din Efraim, din Manase, din Isacar şi din Zabulon, nu se curăţiseră; căci mâncară pasca altfel decât precum era scris; dar Hezekia se rugă pentru dânşii, zicând: Domnul cel bun să ierte fiecăruia, 19 care şi-a îndreptat inima, spre a căuta pre Dumnezeu, Domnul, Dumnezeul părinţilor săi, deşi nu se curăţi după curăţirea templului. 20 Şi Domnul ascultă pre Hezekia, şi vindecă pre popor.
21 Şi aşa serbară fiii lui Israel, cari se aflau în Ierusalim, sărbătoarea azimelor şapte zile, cu bucurie mare, şi Leviţii şi preoţii lăudau pre Domnul din zi în zi, cântând Domnului cu instrumente puternice. 22 Şi Hezekia vorbi la inima tuturor Leviţilor, cari aveau pricepere bună în lucrurile Domnului; şi ei mâncară în timpul serbărei acelor şapte zile, aducând jertfe de bucurie, şi mărturisiră Domnului, Dumnezeul părinţilor lor.
23 Şi toată adunarea se sfătui a mai serba alte şapte zile: şi sărbară încă şapte zile cu bucurie. 24 Căci Hezekia, regele lui Iuda, dădu adunării o mie de boi şi şapte mii de oi; şi mai marii dădură adunării o mie de boi şi zece mii de oi; şi se sfinţiră preoţi mulţi foarte. 25 Şi se bucură toată adunarea lui Iuda, şi preoţii, şi Leviţii, şi toată adunarea acelora, cari veniseră din Israel, şi străinii, cari veniseră din pământul lui Israel, şi aceia cari locuiră în Iuda. 26 Şi era bucurie mare în Ierusalim, asemenea căreia nu fusese în Ierusalim din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel. 27 Atuncia se sculară preoţii şi Leviţii, şi binecuvântară pre popor; şi vocea lor fu auzită, şi rugăciunea lor veni până la locuinţa sa cea sfântă, la cer.