1 Dupa aceste lucruri şi această statornicie, veni Senacherib, regele Asiriei, întră în Iuda, şi tăbărî asupra cetăţilor întărite, şi se hotări a-şi le lua.
2 Şi văzând Hezekia, că veni Senacherib, şi că ţintia să se lupte asupra Ierusalimului, 3 se sfătui cu mai marii săi şi cu vitejii săi, ca să astupe apele isvoarelor, cele din afară de cetate; şi ei îl ajutară. 4 Şi s’a strâns popor mult, şi astupă toate isvoarele şi părâul, care curge prin mijlocul ţărei, zicând: Pentru ce să vină regii Asiriei, şi să găsească apă multă? 5 Şi el se întări, şi zidi tot zidul, care era stricat, şi înălţă turnurile, şi zidi pre din afară un alt zid, şi întări Millo, în cetatea lui David, şi făcu arme şi scuturi mulţime. 6 Şi puse mai mari de resbel preste popor, şi-i adună la sine în locul deschis la poarta cetăţei, şi le vorbi la inimă, zicând: 7 Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă; nu vă temeţi, şi nu vă înspăimântaţi, înaintea regelui Asiriei, nici de toată mulţimea ce este cu dânsul; căci cu noi sunt mai mulţi decăt cu dânsul. 8 Cu dânsul este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne ajute, şi să poarte resbelele noastre. Şi poporul se rezămă pre cuvintele lui Hezehia, regele lui Iuda.
9 După aceasta trimise Senacherib, regele Asiriei, pre servii săi la Ierusalim (el însuşi împresură Lachişul, şi toată puterea lui cu dânsul), către Hezekia, regele lui Iuda, către tot Iuda, care era în Ierusalim, zicând: 10 Aşa zice Senacherib, regele Asiriei: În ce vă încredeţi voi, de staţi împresuraţi în Ierusalim? 11 Au nu vă amăgeşte Hezekia, ca să vă dea morţei prin foamete şi sete, când zice: Domnul, Dumnezeul nostru ne va mântui din mâna regelui Asiriei? 12 Au nu acelaşi Hezekia depărtă înălţimile sale şi altarele sale, şi a poruncit lui Iuda şi Ierusalimului, zicând: Numai înaintea unui altar să vă inchinaţi, şi numai pe dânsul să tămâiaţi? 13 Nu ştiţi ce am făcut eu şi părinţii mei tuturor popoarelor ţărilor? Putut-au mântui zeii popoarelor ţărilor acelora pământul lor din mâna mea? 14 Care dintre toţi zeii acelor popoare, pre cari părinţii mei le pierdură, a putut mântui pre poporul său din mâna mea, aşa ca şi Dumnezeul vostru să vă poată mântui din mâna mea? 15 Şi acum să nu vă înşele Hezekia, şi să nu vă amăgească în chipul acesta! Să nu vă încredeţi în el! Căci nici un zeu al vreunui popor sau regat n’a putut mântui pre poporul său din mâna mea şi din mâna părinţilor mei; şi cu atât mai puţin Dumnezeul vostru vă va putea măntui din mâna mea! 16 Şi altele mai vorbiră servii săi, asupra Domnului Dumnezeu, şi asupra lui Hezekia, servul său.
17 Şi el scrise o epistolă, blestemând pre Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi vorbind în contra lui, zicând: Precum nici zeii popoarelor celorlalte ţări nu mântuiră pre poporul lor din mâna mea, aşa nici Dumnezeul lui Hezekia nu va mântui pre poporul său din mâna mea. 18 Şi strigară cu voce tare în limba Iudaică poporului din Ierusalim, care era pre zid, spre a-i spăimânta, şi a-i turbura, ca să poată lua cetatea. 19 Şi vorbiră asupra Dumnezeului Ierusalimului, ca asupra zeilor popoarelor pământului, cari sunt făptura mânelor omeneşti.
20 Şi asupra acestora se rugară Hezekia, regele, şi Isaia, fiul lui Amoz, profetul, şi strigară către cer. 21 Şi trimese Domnul pre un înger, care nimici pre toţi bărbaţii viteji şi pre căpitenii şi pre mai marii în tabăra regelui Asiriei; şi aşa el îşi întoarse cu ruşine faţa înapoi în ţara sa, şi merse în casa zeului său, şi-l uciseră cu sabia cei ce ieşiseră din copsele sale. 22 Aşa mântui Domnul pre Hezekia şi pre locuitorii Ierusalimului din mâna lui Senacherib, regele Asiriei, şi din mâna tuturor celorlalţi, şi-i apără din toate părţile. 23 Şi mulţi aduseră daruri Domnului la Ierusalim, şi lui Hezekia, regele lui Iuda, lucruri scumpe; şi el se înălţă după aceasta, în ochii tuturor popoarelor.
24 În zilele acelea Hezekia se îmbolnăvi de moarte, şi se rugă către Domnul; şi el vorbi către dânsul, şi-i dădu semn. 25 Dar Hezekia nu răsplăti după bunătatea ce i-se arată, ci inima lui se înalţă; de aceea veni mânie preste dânsul şi preste Iuda şi Ierusalim. 26 Dar Hezekia se umili pentru înălţarea inimei sale, el şi locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului nu veni preste dânşii, în zilele lui Hezekia.
27 Hezekia avu avere mare foarte şi onoare, şi-şi făcu tezaure pentru argint şi aur, pentru pietre preţioase, mirositoare şi scuturi, şi pentru tot felul de unelte preţioase, 28 şi case de rezervă pentru venitul grâului, al mustului şi al oleiului, şi staule pentru tot felul de vite, şi îngrădituri pentru turme. 29 Şi-şi zidi cetăţi, şi avea turme de oi şi boi mulţime; căci Dumnezeu îi dăduse avere multă foarte.
30 Tot acest Hezekia a astupat şi gura de sus a apei Ghidon, şi a dus-o în jos, pe la partea despre apus a cetăţei lui David. Şi Hezekia prospera în toate lucrările sale. 31 Numai în privinţa solilor mai marilor din Babilon, cari trimeseră la dânsul, ca să întrebe despre minunea, ce s’a întâmplat în ţară, îl părăsi Dumnezeu, ca să-l încerce, şi să cunoască tot ce era în inima lui.
32 Şi celelalte fapte ale lui Hezekia, şi lucrările sale cele bune, iacă, acestea sunt scrise în viziunea lui Isaia, profetul, fiul lui Amoz, în Cartea Regilor lui Iuda şi a lui Israel. 33 Şi adormi Hezekia cu părinţii săi, şi-l îmmormântară, în cel mai bun dintre mormintele fiilor lui David; şi la moartea lui îl onorară tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului. Şi Manase, fiul său, domni în Iocul său.