1 De opt ani era Iosia, când se făcu rege, şi treizeci şi unul de ani domni în Ierusalim. 2 Şi făcu drepte în ochii Domnului, şi umblă pe căile lui David, părintele său, şi nu se abătu nici la dreapta, nici la stânga. 3 Căci în anul al optulea al domniei sale, tânăr încă fiind, începu a căuta pre Dumnezeul lui David, părintele său, şi în al doisprezecelea an începu a curăţi Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de Astarte şi de chipuri cioplite şi vărsate. 4 Şi ei sfărâmară înaintea feţei lui altarele Baalilor, şi tăiară stâlpii soarelui, cari se aflau deasupra lor, şi Astarteele; şi stricară şi prefăcură în pulbere chipurile cioplite şi vărsate, şi le împrăştiară pe mormintele acelora cari le jertfiseră. 5 Şi arse oasele preoţilor deasupra altarelor lor, şi curăţi Iuda şi Ierusalimul. 6 Aceasta făcură şi în cetăţile lui Manase, ale lui Efraim şi ale lui Simeon, până la Neftali, cu topoarele lor jur împrejur. 7 El sfărâmă altarele şi Astarteele, şi chipurile cioplite le strică, şi le prefăcu în pulbere, şi tăie stâlpii soarelui în tot pământul lui Israel. Şi se întoarse la Ierusalim.
8 Şi în al optsprezecelea an al domniei sale, după ce curăţi ţara şi casa, trimese pre Şafan, fiul lui Azalia, pre Maaseia, guvernatorul cetăţii, şi pre Ioah, fiul lui Ioahaz, cancelarul, ca să dreagă casa Donlnului, Dumnezeul său. 9 Şi ei merseră la Hilkia, arhiereul, şi dădură argintul, care s’a adus în casa lui Dumnezeu, şi pre care-l strânseseră Leviţii, uşierii, dela Manase şi Efraim, şi dela toată rămăşiţa lui Israel şi dela tot Iuda şi Beniaminul; şi se întoarseră la Ierusalim. 10 Şi ei îl dădură în mâna meseriaşilor, cari aveau supraveghierea preste casa Domnului; şi aceştia îl dădură lucrătorilor, cari făceau lucrările în casa Domnului, spre întocmirea şi dregerea casei. 11 Ei îl dădură teslarilor şi pietrarilor, ca să cumpere pietri cioplite şi lemn pentru grinzi, spre a pune grinzi preste casele, pre cari le stricară regii lui Iuda. 12 Şi oamenii făcură lucrul cu credinţă; şi preste ei erau rânduiţi Iahat şi Obadia, Leviţi, dintre fiii lui Merari; şi Zecaria şi Meşullam, dintre fiii Kehatiţilor, ca să grăbească lucrul; şi toţi Leviţii, cari cunoşteau instrumentele de cântare. 13 Şi ei erau preste purtătorii de poveri, şi erau îndemnători la lucru preste toţi meseriaşii a tot lucrul; dintre Leviţi erau şi scriitorii, diregătorii şi uşierii.
14 Şi scoţând ei argintul, care fusese adus în casa Domnului, găsi Hilkia, preotul, cartea legei Domnului dată prin Moisi. 15 Şi Hilkia luând cuvântul, zise către Şafan, scriitorul: Cartea legei am găsit în casa Domnului! Şi Hilkia dădu lui Şafan cartea. 16 Şi Şafan aduse cartea la rege, şi spuse regelui, zicând: Tot, ce a fost poruncit servilor tăi, s’a făcut. 17 Au vărsat argintul, care se găsi în casa Domnului, şi l-au dat în mâna supraveghietorilor şi în mâna lucrătorilor. 18 Apoi spuse Şafan, scriitorul regelui, zicând: O carte mi-a dat Hilkia, preotul. Şi Şafan ceti într’însa înaintea regelui. 19 Şi cum auzi regele cuvintele legei, îşi rupse vestmintele sale. 20 Şi porunci regele lui Hilkia şi lui Ahikam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Şatan, scriitorul, şi lui Asaia, servul regelui, zicând: 21 Mergeţi, întrebaţi pre Domnul pentru mine şi pentru rămăşiţa din Israel şi din Iuda asupra cuvintelor cărţii, care s’a găsit; căci mare este mânia Domnului, care s’a vărsat preste noi, fiindcă părinţii noştri n’au ţinut cuvântul Domnului, ca să facă în totul, ce este scris în această carte.
22 Deci se duseră Hilkia şi trimeşii regelui la Hulda, profeteasa, femeia lui Şallum, fiul lui Tikehat, fiul lui Hasra păzitorul vestmintelor; (şi ea locuia la Ierusalim, în despărţirea Mişne); şi vorbiră în chipul acela către ea. 23 Şi ea zise către dânşii: Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Spuneţi bărbatului, care v’a trimis la mine: 24 Aşa zice Domnul! Iacă, voiu aduce nenorocire preste acest loc şi preste locuitorii săi: toate blestemele cari sunt scrise în cartea, care s’a cetit înaintea regelui lui Iuda; 25 fiindcă m’au părăsit, şi au tămâiat altor zei, întărîtându-mă cu toate lucrările mânilor lor; şi mânia mea s’a vărsat preste acest loc, şi nu se va stânge. 26 Dar către regele lui Iuda, care v’a trimes să întrebaţi pre Domnul, aşa să-i ziceţi: Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Cuvintele, ce le-ai auzit, se vor împlini. 27 Dar, fiindcă inima ta s’a înduioşit, şi tu te-ai umilit înaintea lui Dumnezeu, când ai auzit cuvintele sale, asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor săi, şi te-ai umilit înaintea mea, rupând vestmintele tale şi plângând înnaintea mea: de aceea şi eu te-am auzit, zice Domnul. 28 Iacă, te voiu adăugi la părinţii tăi, şi tu vei fi strâns în mormântul tău în pace, şi ochii tăi nu vor vedea toată nenorocirea, pre care o voiu aduce preste acest loc şi preste locuitorii săi. Şi ei adu seră regelui răspunsul.
29 Atuncia trimese regele, şi adună pre toţi bătrânii din Iuda şi din Ierusalim. 30 Şi regele se sui în casa Domnului, şi cu dânsul toţi bărbaţii din Iuda şi locuitorii Ierusalimului, preoţii şi Leviţii şi tot poporul, dela mare până la mic; şi el ceti înaintea urechilor lor toate cuvintele cărţei legământului, care s’a găsit în casa Domnului. 31 Şi stătu regele la locul său, şi încheie legământ înaintea Domnului, să umble după Domnul şi să ţină poruncile sale, mărturiile sale şi legile sale, cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, şi să împlinească cuvintele legământului, cari sunt scrise în această carte. 32 Şi făcu ca toţi, cari se găsiau în Ierusalim şi în Beniamin, să stea în legământ: şi locuitorii Ierusalimului făcură după legământul lui Dumnezeu, Dumnezeul părinţilor lor.
33 Şi Iosia depărtă toate urîciunile din toate ţările fiilor lui Israel, şi făcu ca toţi, cari se aflau în Israel, să servească Domnului, Dumnezeul lor; toate zilele lui nu se abătură dela Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.