1 De aceea, acum nu mai există condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus,
2 întrucât Legea Duhului vieţii în Cristos Isus te-a eliberat de legea păcatului şi a morţii,
3 pentru că Dumnezeu a făcut ceea ce Legea, slăbită de natura păcătoasă, n-a putut face: trimiţându-Şi propriul Fiu, în asemănarea naturii păcătoase şi ca jerfă pentru păcat, El a condamnat păcatul în natura păcătoasă,
4 pentru ca cerinţa dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care nu trăim în conformitate cu natura păcătoasă, ci în conformitate cu Duhul.
5 Cei care trăiesc în conformitate cu natura păcătoasă se gândesc la lucrurile naturii păcătoase, însă cei care trăiesc în conformitate cu Duhul se gândesc la lucrurile Duhului.
6 Modul de gândire al naturii păcătoase este moarte, însă modul de gândire al Duhului este viaţă şi pace.
7 Este aşa pentru că modul de gândire al naturii păcătoase Îi este ostil lui Dumnezeu; ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate s-o facă.
8 Cei care trăiesc în domeniul naturii păcătoase nu-I pot fi plăcuţi lui Dumnezeu,
9 însă voi nu mai trăiţi în domeniul naturii păcătoase, ci trăiţi în domeniul Duhului – întrucât Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci nu este al Lui.
10 Dacă însă Cristos este în voi, atunci, cu toate că trupul este muritor, din cauza păcatului, Duhul este viaţă, pentru că sunteţi consideraţi drepţi.
11 Dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, atunci Cel care L-a înviat pe Cristos din morţi le va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui care locuieşte în voi.
12 Deci, fraţilor, noi nu suntem datori faţă de natura păcătoasă ca să trăim în conformitate cu ea!
13 Pentru că, dacă trăiţi în conformitate cu natura păcătoasă, veţi muri, dar dacă prin Duhul daţi morţii faptele trupului, veţi trăi!
14 Cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu,
15 pentru că voi n-aţi primit un duh care să vă înrobească din nou în teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Abba!” – „Tată!”
16 Duhul Însuşi depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu.
17 Dacă suntem copii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim şi glorificaţi împreună cu El.
18 Eu consider că suferinţele de acum nu merită să fie comparate cu gloria viitoare care ne va fi revelată.
19 Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu,
20 întrucât creaţia a fost supusă deşertăciunii nu pentru că a vrut ea, ci datorită Celui care a supus-o, în speranţa
21 că şi creaţia însăşi va fi eliberată din robia degradării şi adusă în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu.
22 Noi ştim că până acum întreaga creaţie geme şi suferă o durere asemănătoare cu durerile naşterii.
23 Şi nu doar creaţia, ci şi noi înşine, care avem Duhul ca o anticipare şi o garanţie a binecuvântării ce urmează, gemem în noi înşine aşteptând înfierea, răscumpărarea trupurilor noastre,
24 pentru că în această speranţă am fost salvaţi. Dar când ceea ce este sperat este văzut, atunci nu mai este nevoie de speranţă! Pentru că, cine mai speră la ceva ce este văzut?!
25 Dacă însă avem speranţă pentru ceea ce nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare.
26 În acelaşi fel, Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, pentru că noi nu ştim pentru ce să ne rugăm, ci Duhul Însuşi mijloceşte cu gemete care nu pot fi exprimate în cuvinte;
27 însă Dumnezeu, care cercetează inimile, cunoaşte care este gândirea Duhului, pentru că Acesta mijloceşte pentru sfinţi în conformitate cu voia lui Dumnezeu.
28 Noi ştim că toate lucrează împreună spre bine pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu, cei care sunt chemaţi în conformitate cu planul Său;
29 pentru că pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte El i-a şi predestinat să fie asemenea chipului Fiului Său, ca Acesta să fie primul născut dintre mai mulţi fraţi.
30 Pe cei pe care i-a predestinat, i-a şi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a considerat drepţi; iar pe cei pe care i-a considerat drepţi, i-a glorificat.
31 Ce vom spune, deci, despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?!
32 El, care nu Şi-a cruţat propriul Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da împreună cu El toate lucrurile?!
33 Cine-i va acuza pe cei pe care i-a ales Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care-i consideră drepţi;
34 cine este cel care-i va condamna? Cristos Isus, Cel care a murit şi care, mai mult decât atât, a fost înviat, este la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!
35 Cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Necazul, greutăţile, persecuţia, foametea, sărăcia, împrejurările periculoase, sabia?
36 Aşa cum este scris:Pentru Tine suntem daţi la moarte toată ziua, suntem consideraţi ca nişte oi pentru înjunghiat.
37 Însă în toate aceste lucruri noi avem victorie deplină prin Cel care ne-a iubit.
38 Eu sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici conducătorii, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici vreo putere,
39 nici înălţimea, nici adâncimea, nici orice altceva din toată creaţia nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru!