2
Iar pe voi, care eraţi morţi prin greşalele şi prin păcatele voastre în care aţi umblat cândva după dumnezeul acestei lumi, după stăpânitorul puterilor văzduhului, adică duhul care lucrează acum în fiii neascultării… Între ei am petrecut şi noi toţi odinioară după poftele trupului nostru, făcând voile trupului şi pe ale simţurilor, şi astfel din fire eram fiii mâniei ca şi ceilalţi.
Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit pe noi, cei ce eram morţi prin greşalele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos – prin har sunteţi mântuiţi! – şi împreună cu El ne-a sculat şi ne-a făcut să şedem întru cele cereşti întru Hristos Iisus, pentru ca’n veacurile viitoare să arate covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea Sa faţă de noi întru Hristos Iisus. Căci în har sunteţi mântuiţi prin credinţă; iar aceasta nu-i de la voi: e darul lui Dumnezeu; nu din fapte, pentru ca nimeni să nu se laude. 10 Fiindcă a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune pe care Dumnezeu mai dinainte le-a gătit pentru ca noi să umblăm întru ele.
11 De aceea, aduceţi-vă aminte că odinioară voi, păgânii cu trupul, numiţi „Netăiere’mprejur” de către cei numiţi „Tăiere’mprejur” – făcută de mână în trup – 12 în vremea aceea eraţi fără Hristos, înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel şi străini de aşezămintele făgăduinţei, lipsiţi de nădejde şi fără de Dumnezeu în lume. 13 Dar acum, întru Hristos Iisus, voi care altădată eraţi departe, aţi devenit aproape prin sângele lui Hristos. 14 Căci El este pacea noastră, El, Care’n trupul Său a făcut din cele două „lumi” una, adică a surpat peretele cel din mijloc al despărţirii – ura –, 15 desfiinţând legea poruncilor în opreliştile ei, pentru ca să-i clădească’ntru Sine pe cei doi într’un singur om nou, făcând pace, 16 şi prin cruce, omorând în ea ura, să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într’un singur trup. 17 Şi, venind, a binevestit pace vouă celor de departe şi pace celor de aproape; 18 că prin El şi unii şi alţii într’un singur Duh avem calea deschisă spre Tatăl.
19 Prin urmare, voi nu mai sunteţi străini, şi nici venetici, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi casnici ai lui Dumnezeu, 20 zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos, 21 întru Care toată zidirea, bine’ncheiată laolaltă, creşte spre a fi locaş sfânt întru Domnul; 22 întru El sunteţi şi voi zidiţi împreună, spre a fi locaş al lui Dumnezeu întru Duhul.