1 Fiule, fii atent la înţelepciunea mea
şi la înţelegerea mea pleacă-ţi urechea,
2 ca să păzeşti chibzuinţă
şi buzele tale să observe cunoaşterea!
3 Căci buzele femeii străine picură miere
şi cerul gurii sale este mai alunecos decât untdelemnul,
4 dar la urmă este mai amară decât pelinul,
ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
5 Picioarele ei coboară la moarte,
paşii ei duc la locuinţa morţilor.
6 Nu netezeşte calea vieţii,
căile ei se clatină şi ea nu ştie.
7 Acum, fiilor, ascultaţi-mă
şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele!
8 Îndepărtează de ea calea ta
şi nu te apropia de intrarea casei ei,
9 ca să nu dai altora vigoarea ta
şi anii tăi, celui crud;
10 să nu se sature veneticul cu averea ta
şi agoniseala ta să nu ajungă în casa străinului;
11 ca să nu gemi la urmă,
când se vor sfârşi trupul tău şi carnea ta,
12 şi să nu spui: „Cum de-am urât disciplina
şi inima mea a dispreţuit reproşul?
13 Cum de n-am ascultat glasul învăţătorilor mei
şi nu mi-am plecat urechea la cei care mă învăţau?
14 De puţin eram [să ajung] în toate relele,
în mijlocul adunării şi al comunităţii!.

15 Bea apă din cisterna ta
şi din izvoarele fântânii tale!
16 Să se reverse izvoarele tale afară
ca pâraiele de apă în pieţe!
17 Să le ai numai pentru tine,
nu şi pentru străinii care sunt la tine!

18 Izvorul tău să fie binecuvântat:
bucură-te de soţia tinereţii tale!
19 Cerboaică iubită şi gazelă graţioasă!
Sânii ei să te îmbete în tot timpul
şi de iubirea ei să fii atras încontinuu!
20 De ce să fii atras, fiule, de o venetică
sau să te apropii de pieptul unei străine?

21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor Domnului
şi el observă toţi paşii lui.
22 Cel vinovat este luat de nelegiuirile sale,
este prins cu funiile păcatului său.
23 El va muri din lipsă de disciplină,
va rătăci de mărimea nebuniei sale.