1 Oare nu strigă înţelepciunea
şi nu-şi înalţă înţelegerea glasul?
2 Ea se aşază pe vârful înălţimilor,
de-a lungul drumurilor şi printre poteci.
3 Strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii,
la accesul intrărilor.
4 Către voi, oameni, strig
şi glasul meu este pentru fiii oamenilor.
5 Înţelegeţi, voi, nepricepuţilor, isteţimea
şi voi, nesimţiţilor, deveniţi pricepuţi la inimă!
6 Ascultaţi, căci voi spune [lucruri] nobile
şi buzele mi se deschid pentru cele drepte!
7 Căci cerul gurii mele murmură adevărul
şi lucru abominabil este vinovăţia pentru buzele mele.
8 În dreptate sunt toate cuvintele gurii mele,
nu este în ele [nimic] întortocheat şi strâmb.
9 Toate sunt curate pentru cel care pricepe,
sunt drepte pentru cei care au găsit cunoaşterea.
10 Primiţi disciplina mea, şi nu argintul,
cunoaşterea, mai degrabă decât aurul ales.
11 Căci înţelepciunea este mai bună decât coralii
şi toate dorinţele nu sunt egale cu ea.

12 Eu, înţelepciunea, locuiesc cu isteţimea
şi am aflat cunoaşterea chibzuinţei.
13 Teama de Domnul înseamnă a urî răul;
eu urăsc mândria, trufia, calea rea şi gura perversă.
14 Ale mele sunt sfatul şi planul,
eu sunt priceperea, a mea este forţa.
15 Prin mine domnesc regii
şi cei care conduc hotărăsc dreptatea.
16 Prin mine conduc conducătorii,
nobilii şi toţi judecătorii dreptăţii.
17 Eu îi iubesc pe cei care mă iubesc
şi cei care mă caută mă găsesc.
18 Bogăţia şi onoarea sunt cu mine,
averea trainică şi dreptatea.
19 Roadele mele sunt mai bune decât aurul, decât aurul fin,
şi veniturile mele sunt mai de ales decât argintul.
20 Eu umblu pe calea dreptăţii,
în mijlocul cărărilor judecăţii,
21 ca să aibă moştenire cei care mă iubesc
şi eu să le umplu vistieriile
22 Domnul m-a creat ca început al căii sale,
înaintea faptelor sale de odinioară.
23 Din veşnicie am fost formată,
de la început, înaintea pământului.
24 Când nu erau abisurile eu am fost născută,
când nu erau izvoarele pline de apă.
25 Înainte să fie fondaţi munţii
înaintea colinelor am fost născută.
26 Când încă nu făcuse pământul şi câmpiile,
nici cele dintâi pulberi ale lumii,
27 când a stabilit cerurile, eu eram acolo;
când a stabilit bolta deasupra abisului,
28 când a întărit norii deasupra
şi când a fixat izvoarele abisului,
29 când a pus mării o limită
ca apele să nu treacă peste porunca lui,
când a hotărât temeliile pământului,
30 eu eram lângă el de încredere, preferată zi de zi,
bucurându-mă înaintea lui tot timpul.
31 Mă bucuram pe rotocolul pământului
şi preferinţa mea erau fiii oamenilor.

32 Acum, fiilor, ascultaţi-mă,
căci fericiţi sunt cei care păzesc căile mele!
33 Ascultaţi disciplina şi veţi fi înţelepţi!
Nu o neglijaţi!
34 Fericit este omul care mă ascultă
veghind la porţile mele zi de zi
şi observând uşorii intrărilor mele.
35 Cel care mă găseşte viaţa
şi capătă favoare de la Domnul.
36 Dar cel care păcătuieşte împotriva mea
îşi tratează cu violenţă sufletul,
iar toţi cei care mă urăsc iubesc moartea.