1 Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Cristos, Domnul gloriei, căutând la faţa omului.
2 Căci, de exemplu, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină splendidă, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost,
3 şi voi priviţi spre cel care poartă haina splendidă şi-i ziceţi: Tu stai în locul acesta bun! şi apoi ziceţi săracului: Tu stai acolo în picioare! sau: Stai jos, la picioarele mele!
4 nu faceţi voi oare o deosebire între voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?
5 Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: nu i-a ales Dumnezeu pe cei care sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei, pe care a promis-o celor care îl iubesc?
6 Şi voi îl dispreţuiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea tribunalelor?
7 Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?
8 Dacă împliniţi Legea regească, potrivit Scripturii: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi.
9 Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca nişte călcători de Lege.
10 Căci, cine împlineşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.
11 Căci Cel care a zis: Să nu comiţi adulter, a zis şi: Să nu ucizi. Acum, dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
12 Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care vor fi judecaţi de o lege a libertăţii.
13 Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a avut milă; dar mila învinge judecata.
14 Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?
15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele
16 şi unul dintre voi le zice: Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă! fără să le dea cele necesare trupului, la ce i-ar folosi?
17 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.
18 Dar va zice cineva: Tu ai credinţa şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.
19 Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi demonii cred… şi se înfioară!
20 Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?
21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el considerat drept prin fapte, când l-a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.
23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi i s-a considerat ca dreptate; şi el a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
24 Vedeţi dar că omul este considerat drept prin fapte şi nu numai prin credinţă.
25 Tot aşa şi prostituata Rahav: n-a fost şi ea considerată dreaptă prin fapte, când i-a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?
26 După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.