1 Cine easte Acesta, Carele au venit din Edom, ruşeala hainelor Lui din Vosor? Acesta easte împodobit în haina Sa, strigă cu tărie: „Eu grăiesc dreptate şi judecată de mântuire!”
2 Pentru ce sânt hainele Tale roşii şi îmbrăcămintele Tale ca din teasc călcat? „Plin, călcat,
3 Şi din neamuri nu easte bărbat cu Mine şi i-am călcat pre ei întru mâniia Mea şi i-am zdrobit pre ei ca pământul şi am vărsat sângele lor pre pământ, şi toate hainele Meale le-am uns.
4 Că zioa răsplătirei au venit lor şi anul răscumpărării easte de faţă.
5 Şi am căutat şi nu era ajutătoriu, şi am privit şi nimene nu ajuta, şi i-au mântuit pre ei braţul Mieu, şi mâniia Mea au sosit.
6 Şi i-am călcat pre ei întru mâniia Mea, şi am vărsat sângele lor pre pământ”.
7 De mila Domnului mi-am adus aminte, de bunătăţile Domnului întru toate care ne-au răsplătit noao. Domnul e judecătoriu bun casii lui Israil, răsplăti-ne-va noao după mila Sa şi după mulţimea dreptăţii Sale.
8 Şi au zis: „Nu norodul Mieu easte, fiii nu să vor lăpăda”. Şi le-au fost lor spre mântuire din tot năcazul lor.
9 Nu sol, nici înger, ci Însuşi Domnul i-au mântuit pre ei, pentru că i-au iubit pre ei şi I s-au făcut milă de ei; Însuşi i-au răscumpărat pre ei şi i-au priimit şi i-au înălţat în toate zilele veacului.
10 Iară ei nu au ascultat şi au întărâtat pre Duhul cel Sfânt al Lui. Şi S-au întors Domnul spre vrajbă; Însuşi au dat războiu asupra lor.
11 Şi şi-au adus aminte de zilele ceale din veaci: Unde easte Cel ce au scos din pământ pre păstoriul oilor? Unde easte Cel ce au pus într-înşii Duhul cel Sfânt?
12 Cel ce au scos cu dreapta pre Moisi, braţul mărirei Sale? Aşea au scos pre norodul Său prin apă tare înaintea feaţii Lui, ca să-Şi facă Şie nume veacinic.
13 Dusu-i-au pre ei prin adânc ca pre un cal prin pustie şi nu s-au ostenit.
14 Şi ca pre nişte dobitoace pre câmp, pogorâtu-S-au Duh de la Domnul şi i-au povăţuit pre ei; aşea ai povăţuit pre norodul Tău, ca să-Ţi faci Ţie nume de mărire.
15 Caută din ceriu şi vezi din casa cea sfântă a Ta şi a mărirei Tale. Unde easte râvna Ta şi tăriia Ta? Unde easte mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale, că ne-ai răbdat pre noi?
16 Pentru că Tu eşti Părintele nostru, că Avraam nu ne-au ştiut pre noi, şi Israil nu ne-au cunoscut; ci Tu, Doamne, Părintele nostru, mântuiaşte-ne pre noi; din început numele Tău preste noi easte.
17 Pentru ce ne-ai abătut pre noi, Doamne, de am rătăcit de la calea Ta? Învârtoşeat-ai inimile noastre, ca să nu ne teamem de Tine? Întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru neamurile moştenirei Tale.
18 Ca să moştenim cât de puţintel muntele Tău cel sfânt, protivnicii noştri călcat-au sfinţitoriul Tău.
19 Făcutu-ne-am ca din început, când nu ne-ai stăpânit pre noi, nici s-au chemat numele Tău preste noi.