1 De vei deşchide ceriul, să vor cutremura de Tine munţii şi să vor topi cum să topeaşte ceara de faţa focului.
2 Şi va arde focul pre protivnici, şi să va arăta numele Tău protivnicilor; de faţa Ta neamurile să vor turbura.
3 Când vei face ceale mărite, să vor cutremura de Tine munţii.
4 Din veac nu am auzit, nici ochii noştri nu au văzut dumnezeu afară de Tine şi lucrurile Tale care vei face celor ce aşteaptă milă.
5 Că va întâmpina pre cei ce aşteaptă şi fac dreptate, şi-şi aduc aminte de căile Tale. Iată, Tu Te-ai mâniiat şi noi am păcătuit, pentru aceaea am rătăcit.
6 Şi ne-am făcut ca nişte necuraţi toţi şi ca o cârpă a ceii ce are curgerea sângelui cea de preste lună pre sâne, toată dreptatea noastră, şi am căzut ca frunzele pentru fărădelegile noastre, aşea ne va lua pre noi vântul.
7 Şi nu easte cel ce să chiiame numele Tău şi cel ce să-şi aducă aminte, ca să se ţie de Tine, că ai întors faţa Ta de cătră noi şi ne-ai dat pre noi pentru fărădelegile noastre.
8 Şi acum, Doamne, Tatăl nostru Tu eşti, iară noi, tină, lucrul mâinilor Tale, toţi.
9 Nu Te mâniia pre noi foarte şi în vreame să nu pomeneşti păcatele noastre. Şi acum, caută, Doamne, că norodul Tău sântem noi toţi.
10 Cetatea Sfântului Tău s-au făcut pustie, Sionul ca o pustie s-au făcut, Ierusalimul spre blăstăm.
11 Casa noastră cea sfântă şi mărirea pre carea o au blagoslovit părinţii noştri s-au ars cu foc şi toate ceale mărite ale noastre au căzut.
12 Şi preste toate aceastea suferit-ai, Doamne, şi ai tăcut, şi ne-ai smerit pre noi foarte.