107
1 Gata e inima mea, Dumnezeule, gata e inima mea, cânta-voiu şi voiu lăuda întru mărirea mea.
2 Deşteaptă-te, mărirea mea, deşteaptă-te, psaltire şi alăută; deştepta-mă-voiu dimineaţă.
3 Mărturisi-mă-voiu Ţie întru noroade, Doamne, cânta-voiu Ţie întru neamuri.
4 Că mare e deasupra ceriurilor mila Ta, şi până la nori adevărul Tău.
5 Înalţă-te preste ceriuri, Dumnezeule, şi preste tot pământul mărirea Ta, pentru ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi.
6 Mântuiaşte cu dreapta Ta şi mă auzi! Dumnezeu au grăit întru sfântul Său:
7 „Înălţa-Mă-voiu şi voiu împărţi Sichima, şi Valea Lăcaşurilor voiu măsura.
8 Al Mieu easte Galaad, şi al Mieu easte Manasi, şi Efrem, sprijinirea capului Mieu.
9 Iuda, împăratul Mieu, Moav, căldarea nădejdii Meale.
10 Spre Idumeea voiu pune încălţămintea Mea, Mie cei de al neam s-au supus”.
11 Cine mă va duce la cetatea îngrădirii? Sau cine mă va povăţui până la Idumeea?
12 Au nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pre noi? Şi au nu vei ieşi, Dumnezeule, întru puterile noastre?
13 Dă-ne noao ajutoriu din necaz, şi deşartă e mântuirea omului.
14 Întru Dumnezeu vom face puteare, şi El va urgisi pre vrăjmaşii noştri.