1 Dumnezeule, lauda mea să nu o taci, că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au deşchis.
2 Grăit-au împrotiva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de urâciune m-au încungiurat, şi s-au luptat cu mine în zădar.
3 În loc ca să mă iubească, mă clevetiia, iară eu mă rugam.
4 Şi au pus împrotiva mea reale, în loc de bune, şi urâciune, în locul iubirii meale.
5 Pune preste dânsul pre cel păcătos şi diiavolul să stea de-a dreapta lui.
6 Când să va judeca el, să iasă osândit. Şi rugăciunea lui să se facă întru păcat.
7 Fie zilele lui puţine, şi episcopiia lui să o ia altul.
8 Să-i fie feciorii lui săraci şi muiarea lui văduvă.
9 Mişcându-să să se mute fiii lui şi să ceară; să se scoaţă din curţile casii lor.
10 Să scurme datornicul toate câte sânt ale lui şi să jăfuiască streinii ostenealele lui.
11 Să nu-i fie lui sprijinitoriu, nici să fie milostivitoriu spre săracii lui.
12 Să fie feciorii lui întru pierzare; întru un neam să se stângă numele lui.
13 Pomenească-să fărădeleagea părinţilor lui înaintea Domnului, şi păcatul maicii lui să nu să şteargă.
14 Să fie înaintea Domnului pururea şi să piiară din pământ pomenirea lor, pentru că nu ş-au adus aminte a face milă.
15 Şi au gonit pre omul cel sărac şi mişăl şi umilit la inimă, ca să-l omoară.
16 Şi au iubit blăstămul şi va veni lui; şi n-au voit blagosloveniia, şi să va depărta de la dânsul.
17 Şi s-au îmbrăcat cu blăstămul ca cu o haină, şi au întrat ca apa în maţele lui şi ca untuldelemn în oasele lui.
18 Să-i fie lui ca o haină cu carea să îmbracă şi ca un brâu cu carele pururea să încinge.
19 Acesta easte lucrul celor ce mă clevetesc pre mine la Domnul şi a celor ce grăiesc reale asupra sufletului mieu.
20 Şi Tu, Doamne, Doamne, fă cu mine pentru numele Tău, că bună easte mila Ta.
21 Izbăveaşte-mă, că sărac şi mişăl sânt eu, şi inima mea s-au turburat înlăuntrul mieu.
22 Că umbra când să abate ea m-am luat în laturi, scuturatu-m-am ca lăcustele.
23 Genunchele meale au slăbit de post, şi carnea mea s-au schimbat pentru untuldelemn.
24 Şi eu m-am făcut ocară lor, văzutu-m-au, clătit-au cu capetele sale.
25 Ajută-mi mie, Doamne Dumnezeul mieu, şi mă mântuiaşte după mila Ta.
26 Şi să cunoască că mâna Ta easte aceasta; şi Tu, Doamne, o ai făcut pre dânsa.
27 Blăstăma-vor ei şi Tu vei blagoslovi; cei ce să scoală asupra mea să se ruşineaze, iar sluga Ta să va veseli.
28 Îmbrace-să cei ce mă clevetesc pre mine în ocară şi să se învălească ca cu un văjmânt cu ruşinea sa.
29 Mărturisi-mă-voiu Domnului foarte cu gura mea; şi în mijlocul multora voiu lăuda pre El.
30 Că au stătut de-a dreapta săracului, ca să mântuiască de cei ce gonesc sufletul mieu. Slava.