125
1 Când au întors Domnul robiia Sionului, făcutu-ne-am ca nişte mângăiaţi.
2 Atuncea s-au umplut de bucurie gura noastră şi limba noastră de veselie.
3 Atuncea vor grăi întru neamuri:
4 „Mărit-au Domnul a face cu dânşii!” Mărit-au Domnul a face cu noi; fost-am, veselindu-ne.
5 Întoarce, Doamne, robiia noastră, ca păraiele în austru.
6 Cei ce samănă cu lacrămi cu bucurie vor săcera.
7 Mergând, mergea şi plângea, aruncând seminţele sale.
8 Şi venind, vor veni cu bucurie, luându-şi mănunchele sale.