125
Când au întors Domnul robiia Sionului, făcutu-ne-am ca nişte mângăiaţi.
Atuncea s-au umplut de bucurie gura noastră şi limba noastră de veselie.
Atuncea vor grăi întru neamuri:
„Mărit-au Domnul a face cu dânşii!” Mărit-au Domnul a face cu noi; fost-am, veselindu-ne.
Întoarce, Doamne, robiia noastră, ca păraiele în austru.
Cei ce samănă cu lacrămi cu bucurie vor săcera.
Mergând, mergea şi plângea, aruncând seminţele sale.
Şi venind, vor veni cu bucurie, luându-şi mănunchele sale.