1 De n-ar zidi Domnul casa, în deşert s-ar osteni cei ce zidesc.
2 De n-ar păzi Domnul cetatea, în deşert ar priveghiia cel ce o păzeaşte, în deşert easte voao a mâneca.
3 Sculaţi-vă, după ce aţi şezut, cei ce mâncaţi pâinea durerii.
4 Când va da iubiţilor Săi somn, iată moştenirea Domnului, fiii, plata rodului pântecelui.
5 Ca nişte săgeţi în mâna celui tare, aşa fiii celor scuturaţi.
6 Fericit e carele îşi va plini pofta sa dintr-înşii; nu să vor ruşina când vor grăi vrăjmaşilor săi în porţi.