1 Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean, de la bărbatul nedrept mă izbăveaşte,
2 Carii gândiia nedreptate în ini-mă, toată zioa rânduia războaie.
3 Ascuţit-au limba sa ca de şarpe; otravă de aspidă supt buzele lor.
4 Păzeaşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului, de la oameni nedrepţi mă scoate.
5 Carii au gândit să împiiadece paşii miei, ascuns-au mândrii cursă mie.
6 Şi cu funi au întins cursă picioarelor meale, pre lângă cărare sminteale mi-au pus mie.
7 Zis-am Domnului: „Dumnezeul mieu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii meale!”
8 Doamne, Doamne, putearea mântuirii meale, umbrit-ai preste capul mieu în zioa de războiu.
9 Să nu mă dai, Doamne, de la dorirea mea celui păcătos, gândit-au împrotiva mea, să nu mă părăseşti, ca nu cândva să se înalţe.
10 Capul încunjurării lor, osteneala buzelor lor va acoperi pre dânşii.
11 Cădea-vor preste dânşii cărbuni cu foc, surpa-vei pre ei în ticăloşie, şi nu vor putea răbda.
12 Bărbatul limbut nu să va îndrepta pre pământ; pre bărbatul nedrept realele îl vor vâna spre stricăciune.
13 Cunoscut-am că va face Domnul judecată săracilor şi izbândă lipsiţilor.
14 Însă drepţii să vor mărturisi numelui Tău, şi vor lăcui drepţii cu faţa Ta. Slava.