1 Doamne, strigat-am cătră Tine, auzi-mă; ia aminte glasul rugii meale când strig cătră Tine.
2 Să se îndrepteaze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; râdicarea mâinilor meale, jertvă de seara.
3 Pune, Doamne, strajă gurii meale şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor meale.
4 Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să tăgăduiesc răspunsurile ceale din păcate,
5 Cu oamenii ce lucrează fărădeleage; şi nu mă voiu însoţi cu aleşii lor.
6 Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra; şi untuldelemn al păcătosului să nu ungă capul mieu.
7 Că încă şi rugăciunea mea e întru bune-vrerile lor; înghiţitu-s-au lângă piiatră judecătorii lor.
8 Auzi-să-vor graiurile meale, că au putut, ca o brazdă de pământ s-au rupt pre pământ, râsipitu-s-au oasele lor lângă iad.
9 Cătră Tine, Doamne, Doamne, ochii miei, spre Tine am nădăjduit, să nu iai sufletul mieu.
10 Păzeaşte-mă de cursa carea mi-au pus mie, şi de smintealele celor ce fac fărădeleage.
11 Cădea-vor în mreaja sa păcătoşii, deosebi sânt eu până ce voiu treace.