141
Cu glasul mieu cătră Domnul am strigat; cu glasul mieu cătră Domnul m-am rugat.
Vărsa-voiu înaintea Lui rugăciunea mea, năcazul mieu înaintea Lui voiu spune.
Când lipsiia dintru mine duhul mieu, şi Tu ai cunoscut cărările meale.
În calea aceasta, în carea am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am sama de-a dreapta, şi am privit, şi nu era cine să mă cunoască.
Perit-au fuga de la mine, şi nu easte cela ce caută sufletul mieu.
Strigat-am cătră Tine, Doamne, zis-am: Tu eşti nădeajdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii.
Ia aminte spre ruga mea, că m-am smerit foarte.
Izbăveaşte-mă de cei ce mă gonesc; că s-au întărit mai vârtos decât mine.
10 Scoate din temniţă sufletul mieu, ca să se mărturisească numelui Tău.
11 Pre mine mă aşteaptă drepţii, până ce vei răsplăti mie.