141
1 Cu glasul mieu cătră Domnul am strigat; cu glasul mieu cătră Domnul m-am rugat.
2 Vărsa-voiu înaintea Lui rugăciunea mea, năcazul mieu înaintea Lui voiu spune.
3 Când lipsiia dintru mine duhul mieu, şi Tu ai cunoscut cărările meale.
4 În calea aceasta, în carea am umblat, ascuns-au cursă mie.
5 Luat-am sama de-a dreapta, şi am privit, şi nu era cine să mă cunoască.
6 Perit-au fuga de la mine, şi nu easte cela ce caută sufletul mieu.
7 Strigat-am cătră Tine, Doamne, zis-am: Tu eşti nădeajdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii.
8 Ia aminte spre ruga mea, că m-am smerit foarte.
9 Izbăveaşte-mă de cei ce mă gonesc; că s-au întărit mai vârtos decât mine.
10 Scoate din temniţă sufletul mieu, ca să se mărturisească numelui Tău.
11 Pre mine mă aşteaptă drepţii, până ce vei răsplăti mie.