142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cearerea mea, întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta!
Şi să nu întri la judecată cu robul Tău, că nu să va îndrepta înaintea Ta tot cel viu.
Că au gonit vrăjmaşul sufletul mieu, împilat-au în pământ viiaţa mea.
Aşăzatu-m-au întru întunearec ca pre morţii veacului, şi s-au măhnit întru mine duhul mieu.
Întru mine s-au turburat inima mea, adusu-mi-am aminte de zilele ceale din început; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale am gândit.
Tins-am cătră Tine mâinile meale; sufletul mieu ca nişte pământ fără de apă, Ţie.
Degrab auzi-mă, Doamne, slăbit-au duhul mieu.
Să nu întorci faţa Ta de la mine, şi mă voiu asămăna celor ce să pogoară în groapă.
Auzită fă mie dimineaţa mila Ta, că spre Tine am nădăjduit.
10 Arată-mi mie, Doamne, calea în care voiu mearge; că la Tine am râdicat sufletul mieu.
11 Scoate-mă de la vrăjmaşii miei, Doamne, la Tine am scăpat; învaţă-mă ca să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul mieu.
12 Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept; pentru numele Tău, Doamne, mă vei viia întru dreptatea Ta.
13 Scoate-vei din năcaz sufletul mieu, şi întru mila Ta vei conceni pre vrăjmaşii miei.
14 Şi vei piiarde pre toţi cei ce năcăjăsc sufletul mieu, că eu sânt robul Tău. Slava.