1 Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cearerea mea, ascultă rugăciunea mea, nu întru buze vicleane.
2 De la faţa Ta judecata mea să iasă. Ochii miei vază dreptăţi.
3 Cercat-ai inima mea, cercetatu-o-ai noaptea; cu foc m-ai lămurit, şi nu s-au aflat întru mine nedreptate.
4 Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale, eu am păzit căi năsilnice.
5 Săvârşeaşte paşii miei întru cărările Tale, ca să nu să clătească paşii miei.
6 Eu am strigat că m-ai auzit, Dumnezeule; pleacă ureachiia Ta mie şi auzi cuvintele meale.
7 Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuieşti pre cei ce nădăjduiesc spre Tine, de cei ce stau împrotiva dreaptei Tale.
8 Păzeaşte-mă, Doamne, ca lumina ochiului; întru acoperemântul aripilor Tale mă vei acoperi.
9 De cătră faţa necredincioşilor, carii m-au năcăjit pre mine, vrăjmaşii miei sufletul mieu au cuprins.
10 Grăsimea sa o au încuiat, gura lor au grăit cu mândrie.
11 Izgonindu-mă acum m-au încunjurat, ochii săi şi-au pus ca să-i pleace în pământ.
12 Apucatu-m-au ca un leu gata la vânat, şi ca un puiu de leu ce lăcuiaşte întru ascunsuri.
13 Scoală-Te, Doamne, întîmpină-i pre ei şi-i împiiadecă; izbăveaşte sufletul mieu de cel necurat, sabiia Ta de la vrăjmaşii mâinii Tale.
14 Doamne, din puţin pre pământ, împarţi-i pre ei în viiaţa lor, şi de ceale ascunse ale Tale s-au umplut pântecele lor, săturatu-s-au de fii şi au lăsat rămăşite pruncilor lor.
15 Iară eu întru dreptate mă voiu arăta feaţii Tale, sătura-mă-voiu când mi să va arăta mărirea Ta. Slavă.