1 Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi noroadele au cugetat ceale deşearte? Stătut-au de faţă împăraţii pământului şi boiarii s-au adunat întru una asupra Domnului şi asupra unsului Lui:
2 „Să rumpem legăturile lor şi să lăpădăm de la noi jugul lor”.
3 Cel ce lăcuiaşte în ceriuri va râde de dânşii şi Domnul va batjocori pre ei.
4 Atunci, va grăi cătră dânşii întru iuţimea Sa, şi întru măniia Sa va turbura pre ei.
5 Iară Eu sânt pus împărat de Dânsul preste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului. Domnul au zis cătră Mine: „Fiiul Mieu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut.
6 Ceare de la Mine şi voiu da Ţie neamurile moştenirea Ta şi biruinţa Ta, marginile pământului.
7 Paşte-vei pre dânşii cu toiag de fier; cu. vasele olariului vei zdrobi pre dânşii!”
8 Şi acum, împăraţi, înţeleageţi, învăţaţi-vă toţi carii judecaţi pământul.
9 Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi Lui cu cutrămur.
10 Luaţi învăţătură, ca nu cândva să se mănie Domnul şi să periţi din calea cea dreaptă.
11 Când să va aprinde degrabă măniia Lui, fericiţi toţi carii nădăjduiesc spre Dânsul.