1 Doamne, căci s-au înmulţit cei ce mă năcăjesc; mulţi să scoală asupra mea.
2 Mulţi zic sufletului mieu: „Nu easte mântuirea lui întru Dumnezeul lui”.
3 Iară Tu, Doamne, sprijinitoriul mieu eşti, mărirea mea şi Cela ce înalţi capul mieu.
4 Cu glasul mieu cătră Domnul am strigat şi m-au auzit din muntele cel sfânt al Lui.
5 Şi eu am adormit şi am dormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
6 Nu mă voiu teame de mii de noroade, carii împrejur mă împresoară; scoală, Doamne, mântuiaşte-mă, Dumnezeul mieu.
7 Că Tu ai bătut pre toţi cei ce-mi vrăjmăşuiesc mie în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.
8 A Domnului easte mântuirea, şi preste norodul Tău blagosloveniia Ta. Slavă.