1 Când am strigat eu, auzitu-m-ai, Dumnezeul dreptăţii meale; întru necaz m-ai desfătat. Milostiveaşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea.
2 Fiii oamenilor, până când grei la inimă, pentru ce iubiţi deşărtăciunea şi căutaţi minciuna?
3 Şi să ştiţi că minunat au făcut Domnul pre cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi, când voiu striga cătră Dânsul.
4 Măniiaţi-vă şi nu greşiţi; ceale ce ziceţi în inimile voastre, întru aşternuturile voastre vă umiliţi.
5 Jertviţi jertva dreptăţii şi nădăjduiţi spre Domnul.
6 Mulţi zic: „Cine va arăta noao ceale bune?” Însemnatu-s-au preste noi lumina feaţii Tale, Doamne.
7 Dat-ai veselie în inima mea, din rodul grâului, al vinului şi al untuluidelemn al lor s-au înmulţit.
8 Cu pace împreună mă voiu culca şi voiu adormi, că Tu, Doamne, deosebi întru nădeajde m-ai aşezat.