1 Fericit e cel ce să uită spre săracul şi mişelul; în zioa cea rea va izbăvi pre el Domnul.
2 Domnul să-l păzească pre el, şi să-l viiaze pre el, şi să-l fericească pre pământ, şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui.
3 Domnul va ajuta lui pre patul durerii lui; tot aşternutul lui l-ai întors întru boală lui.
4 Eu am zis: „Doamne, miluiaşte-mă, vindecă sufletul mieu, că am greşit Ţie”.
5 Vrăjmaşii miei au zis reale mie: „Când va muri şi va peri numele lui?”
6 Şi întra să vază, în deşărt inima lui, adunat-au fărădeleage luişi, ieşiia afară şi grăia împreună.
7 Asupra mea şoptiia toţi vrăjmaşii miei, asupra mea gândiia reale mie.
8 Cuvânt fără de leage au pus asupra mea: „Au, doară, cel ce doarme nu va adaoge a să scula?”
9 Pentru că omul păcii meale, spre carele am nădăjduit, cel ce mânâncă pâinile meale au mărit asupra mea vicleşug.
10 Iară Tu, Doamne, miluaşte-mă şi mă scoală şi voiu răsplăti lor.
11 Întru aceasta am cunoscut că m-ai voit; că nu să va bucura vrăjmaşul mieu de mine.
12 Şi pre mine pentru nerăutatea m-ai sprijinit, şi m-ai întărit înaintea Ta, în veac.
13 Bine e cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, din veac şi până în veac. Fie, fie!