1 Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; părinţii noştri ne-au spus noao.
2 Lucruri care ai lucrat în zilele lor, în zilele ceale de demult.
3 Mâna Ta neamuri au pierdut şi i-ai sădit pre dânşii; chinuit-ai noroade şi le-ai gonit pre eale.
4 Că nu cu sabiia lor au moştenit pământul, şi braţul lor nu i-au mântuit pre ei.
5 Ci dreapta Ta şi braţul Tău, şi luminarea feaţii Tale, că bine ai voit întru dânşii.
6 Tu eşti însuţi Împăratul mieu şi Dumnezeul mieu, Cel ce porunceşti mântuirile lui Iacov.
7 Întru Tine pre vrăjmaşii noştri cu cornul vom împunge, şi întru numele Tău de nimica vom face pre cei ce să scoală asupra noastră.
8 Pentru că nu spre arcul mieu voiu nădăjdui, şi sabiia mea nu mă va mântui.
9 Că ne-ai mântuit pre noi de cei ce ne năcăjesc pre noi, şi pre cei ce ne urăsc i-ai ruşinat.
10 Întru Dumnezeu ne vom lăuda toată zioa, şi întru numele Tău ne vom mărturisi în veac.
11 Iară acum, ne-ai lepădat şi ne-ai ruşinat pre noi? Şi nu vei ieşi, Dumnezeule, întru puterile noastre.
12 Întorsu-ne-ai pre noi înaintea vrăjmaşilor noştri; şi cei ce ne urea pre noi ne-au jefuit loruşi.
13 Datu-ne-ai pre noi ca oile de mâncare, şi în neamuri ne-ai răsipit.
14 Vândut-ai pre norodul Tău fără preţ, şi nu era mulţime întru strigările noastre.
15 Pusu-ne-ai pre noi ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru.
16 Pusu-ne-ai pre noi spre pildă întru neamuri, clătire de cap întru noroade.
17 Toată zioa înfruntarea mea înaintea mea easte, şi ruşinea obrazului mieu m-au acoperit.
18 De cătră glasul celui ce ocăreaşte şi cleveteaşte, de cătră faţa vrăjmaşului şi a celui ce goneaşte.
19 Aceastea toate au venit preste noi, şi nu Te-am uitat pre Tine; şi n-am făcut nedreptate întru aşezământul de leage al Tău.
20 Şi nu s-au depărtat înapoi inimile noastre, şi ai abătut cărările noastre de la calea Ta.
21 Că ne-ai smerit pre noi în locul dosădirii, şi ne-au acoperit pre noi umbra morţii.
22 De am uitat numele Dumnezeului nostru, şi de am întins mâinile noastre cătră Dumnezeu străin.
23 Au nu Dumnezeu va căuta aceastea? Că El ştie ascunsurile inimii.
24 Că pentru Tine ne omorâm toată zioa; socotitu-ne-am ca nişte oi de junghiiare.
25 Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te, şi să nu ne leapezi până în sfârşit.
26 Pentru ce faţa Ta întorci? Uiţi sărăciia noastră şi năcazul nostru.
27 Că s-au plecat în ţărână sufletul nostru: lipitu-s-au de pământ pântecele nostru.
28 Scoală-Te, Doamne, ajută noao şi ne izbăveaşte pre noi pentru numele Tău!