1 Ce te făleşti întru răotate, putearnice? Fărădeleage toată zioa, nedreptate au gândit limba ta; ca un brici ascuţit ai făcut vicleşug.
2 Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea; nedreptatea, mai vârtos decât a grăi dreptatea.
3 Iubit-ai toate cuvintele cufundării, limbă vicleană.
4 Pentru aceasta, Dumnezeu te va sfărâma până în sfârşit, zmulge-te-va şi te va muta de la lăcaşul tău şi rădăcina ta din pământul celor vii.
5 Vedea-vor drepţii şi să vor teame, şi de dânsul vor râde, şi vor zice: „Iată, omul carele n-au pus pre Dumnezeu ajutoriu luişi.
6 Ci au nădăjduit spre mulţimea bogăţiei sale şi s-au întărit întru deşărtăciunea sa”.
7 Iară eu, ca un maslin roditoriu în Casa lui Dumnezeu, nădăjduit-am spre mila lui Dumnezeu, în veac şi în veacul veacului.
8 Mărturisi-mă-voiu Ţie în veac, că ai făcut, şi voiu aştepta numele Tău, că easte bun înaintea cuvioşilor Tăi.