1 Miluiaşte-mă, Dumnezeule, că m-au călcat omul; toată zioa dând războiu m-au năcăjit.
2 Călcatu-m-au vrăjmaşii miei toată zioa; că mulţi sânt cei ce să luptă cu mine de la înălţime.
3 Zioa nu mă voiu teame, şi eu voiu nădăjdui spre Tine.
4 Întru Dumnezeu voiu lăuda cuvintele meale, întru Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voiu teame ce-mi va face mie trupul.
5 Toată zioa cuvintele meale au urât, împrotiva mea toate gândurile lor spre rău.
6 Lăcui-vor şi să vor ascunde, aceia călcâiul mieu vor păzi, în ce chip au aşteptat ei sufletul mieu.
7 Pentru nimica vei mântui pre dânşii; întru mânie noroadele vei sfărâma.
8 Dumnezeule, viiaţa mea am spus Ţie; pus-ai lacrămile meale înaintea Ta ca şi în făgăduinţa Ta.
9 Întoarce-să-vor vrăjmaşii miei înapoi; ori în ce zi Te voiu chema, iată, am cunoscut că Dumnezeul mieu eşti Tu.
10 Întru Dumnezeu voiu lăuda graiul, întru Domnul voiu lăuda cuvântul.
11 Spre Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voiu teame ce-mi va face mie omul.
12 Întru mine sânt, Dumnezeule, rugăciunile care voiu răsplăti laudei Tale.
13 Că ai izbăvit sufletul mieu de moarte, ochii miei de lacrămi şi picioarele meale din alunecare; bine voiu plăcea înaintea Domnului, în lumina celor vii.