1 Doamne, nu cu mâniia Ta să mă mustri pre mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
2 Miluiaşte-mă, Doamne, că neputincios sânt, vindecă-mă, Doamne, că s-au turburat oasăle meale.
3 Şi sufletul mieu s-au turburat foarte, şi Tu, Doamne, până când?
4 Întoarce-Te, Doamne, izbăveaşte sufletul mieu, mântuiaşte-mă pentru mila Ta.
5 Că nu easte întru moarte cel ce Te pomeneaşte pre Tine, şi în iad cine să va mărturisi Ţie?
6 Ostenit-am întru suspinul mieu, spăla-voiu în toate nopţile patul mieu, cu lacrămile meale aşternutul mieu voiu uda.
7 Turburatu-s-au de mânie ochiul mieu, învechitu-m-am întru toţi vrăjmaşii miei.
8 Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădeleage, că au auzit Domnul glasul plângerii meale.
9 Auzit-au Domnul cearerea mea, Domnul rugăciunea mea au priimit.
10 Să se ruşineaze şi să se turbure toţi vrăjmaşii miei; să se întoarcă şi să se ruşineaze foarte degrabă.