1 Doamne, Dumnezeul mieu, spre Tine am nădăjduit; mântuiaşte-mă de toţi cei ce mă gonesc şi mă izbăveaşte.
2 Ca nu cândva să răpească ca un leu sufletul mieu, nefiind cel ce izbăveaşte, nici cel ce mântuiaşte.
3 Doamne Dumnezeul mieu, de am făcut aceasta, de easte nedreptate întru mânile meale,
4 De am răsplătit celor ce răsplătesc mie reale,
5 Să caz, adecă, de la vrăjmaşii miei deşert; să gonească, adecă, vrăjmaşul sufletul mieu şi să-l prinză; şi să calce în pământ viiaţa mea, şi mărirea mea în ţărână să o aşeaze.
6 Scoală, Doamne, întru mâniia Ta; înalţă-Te întru hotarăle vrăjmaşilor Tăi.
7 Şi Te scoală, Doamne Dumnezeul mieu, cu porunca carea ai poruncit.
8 Şi adunare de noroade Te va încunjura.
9 Şi pentru aceasta, la înălţime Te întoarce. Domnul va judeca pre noroade, judecă mie, Doamne, după dreptatea mea şi după nerăutatea mea asupra mea.
10 Sfârşască-se răutatea păcătoşilor, şi vei îndrepta pre cel drept, Cel ce cerci inimile şi rărunchii, Dumnezeule, cu dreptul.
11 Ajutoriul mieu de la Dumnezeu, Cel ce mântuiaşte pre cei drepţi la inimă.
12 Dumnezeu e judecătoriu drept şi tare şi îndelung răbdătoriu, şi neaducând mânie în toate zilele.
13 De nu vă veţi întoarce, sabiia Sa o va luci; arcul Său au încordat şi l-au gătit pre el.
14 Şi într-însul au gătit vasele morţii; săgeţile Sale celor arzători le-au lucrat.
15 Iată, au chinuit nedreptate, zămislit-au dureare şi au născut fărădeleage.
16 Groapă au săpat şi o au deşchis pre ea, şi va cădea în groapa carea au făcut.
17 Întoarce-să-va durearea lui la capul lui; şi pre creaştetul lui nedreptatea lui să va pogorî.
18 Mărturisi-mă-voiu Domnului după dreptatea Lui şi voiu cânta numele Domnului Celui Înalt.