1 Strigaţi Domnului tot pământul, cântaţi numelui Lui, daţi mărire laudei Lui!
2 Ziceţi lui Dumnezeu: „Câtu-s de înfricoşeate lucrurile Tale! Întru mulţimea puterii Tale, minţi-vor Ţie vrăjmaşii Tăi.
3 Tot pământul să se închine Ţie, şi să cânte Ţie, să cânte, adecă, numelui Tău, Preaînalte!”
4 Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu; cât e de înfricoşat în sfaturi, mai mult decât fiii oamenilor.
5 Cel ce întoarce marea în uscat; în râu vor treace cu piciorul, acolo ne vom veseli de Dânsul.
6 De Cel ce stăpâneaşte întru putearea Sa veacul, ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce amărăsc să nu să înalţe întru sine.
7 Binecuvântaţi, neamuri, pre Dumnezeul nostru, şi auzit faceţi glasul laudei Lui.
8 Al Celui ce au pus sufletul mieu întru viiaţă şi n-au dat spre clătire picioarele meale.
9 Că ne-ai cercat pre noi, Dumnezeule; cu foc ne-ai lămurit pre noi, precum să lămureaşte argintul.
10 Băgatu-ne-ai pre noi în cursă, pus-ai necazuri pre umărul nostru, râdicat-ai oameni pre capetele noastre.
11 Trecut-am prin foc şi prin apă, şi ne-ai scos pre noi întru răpaos.
12 Întra-voiu în casa Ta cu arderi de tot; da-voiu Ţie rugăciunile meale, care le-au osăbit buzăle meale.
13 Şi au grăit gura mea în necazul mieu.
14 Arderi de tot cu măduhă voiu aduce Ţie, cu tămâie şi cu berbeci, aduce-Ţ-voiu boi cu ţapi.
15 Veniţi de auziţi, şi voiu povesti voao, toţi cei ce vă teameţi de Dumnezeu, câte au făcut sufletului mieu.
16 Cătră Dânsul cu gura mea am strigat şi L-am înălţat supt limba mea.
17 Nedreptate de am văzut în inima mea, să nu mă auză Domnul.
18 Pentru aceasta, m-au auzit Dumnezeu, luat-au aminte glasul rugăciunii meale.
19 Bine e cuvântat Dumnezeu, Carele n-au depărtat rugăciunea mea şi mila Sa de la mine.