1 Ţie să cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion, şi Ţie să va da rugăciune în Ierusalim.
2 Auzi ruga mea, cătră Tine tot trupul va veni.
3 Cuvintele celor fără de leage ne-au biruit pre noi, şi păgânătăţile noastre Tu le vei curăţi.
4 Fericit e pre carele ai ales şi l-ai priimit, lăcui-va în curţile Tale.
5 Umplea-ne-vom de bunătăţile Casii Tale; sfântă e besearica Ta, minunată întru dreptate.
6 Auzi-ne pre noi, Dumnezeule, Mântuitoriul nostru, nădeajdea tuturor marginilor pământului şi a celor de pre mare, departe.
7 Cela ce găteşti munţii întru tăriia Ta, întors fiind cu puteare; Cela ce turburi adâncul mării, sunetele valurilor ei cine le va suferi?
8 Turbura-să-vor neamurile şi să vor spăimânta cei ce lăcuiesc pre margini de seamnele Tale; ieşirile dimineţii şi ale serii le vei veseli.
9 Cercetat-ai pământul şi l-ai îmbătat pre dânsul; înmulţit-ai a-l îmbogăţi pre el.
10 Râul lui Dumnezeu s-au umplut de ape; gătit-ai hrană lor, că aşa e gătirea.
11 Brazdele lui îmbată-le, înmulţeaşte rodurile lui, întru picăturile lui veseli-să-va răsărind.
12 Blagoslovi-vei cununa anului bunătăţii Tale; şi câmpii Tăi să vor umplea de grăsime.
13 Îngrăşa-să-vor ceale frumoase ale pustiei, şi cu bucurie dealurile să vor încinge.
14 Îmbrăcatu-s-au berbecii oilor, şi văile vor înmulţi grâu, striga-vor pentru că vor cânta.