1 Auzi, Dumnezeule, glasul mieu, când mă rog cătră Tine; de la frica vrăjmaşului scoate sufletul mieu.
2 Acopere-mă de adunarea celor ce viclenesc şi de mulţimea celor ce lucrează nedreptate.
3 Carii ş-au ascuţit ca o sabie limbile sale, tins-au arcul său, lucru amar, ca să săgeate întru ascunsuri pre cel nevinovat.
4 Fără veaste îl vor săgeta pre el şi nu să vor teame; întărit-au loruşi cuvânt viclean.
5 Vorbit-au ca să ascunză cursă, zis-au: „Cine-i va vedea pre dânşii?”
6 Iscodit-au fărădeleage, stinsu-s-au iscodind iscodiri.
7 Apropiia-să-va omul şi inima adâncă; şi Să va înălţa Dumnezeu.
8 Săgeata pruncilor s-au făcut rane lor, şi au slăbit asupra lor limbile lor.
9 Turburatu-s-au toţi carii i-au văzut pre dânşii, şi s-au temut tot omul.
10 Şi au povestit lucrurile lui Dumnezeu, şi faptele Lui le-au înţeles.
11 Veseli-să-va cel drept întru Domnul şi va nădăjdui spre Dânsul, şi să vor lăuda toţi cei drepţi la inimă. Slava.