1 Dumnezeule, Dumnezeul mieu, cătră Tine mânec.
2 Însetat-au de Tine sufletul mieu, de câte ori trupul mieu, Ţie.
3 În pământ pustiiu şi neumblat şi fără apă; aşa întru cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văz putearea Ta şi mărirea Ta.
4 Că mai bună e mila Ta decât vieţile, buzele meale Te vor lăuda.
5 Aşa bine Te voiu cuvânta în viiaţa mea; şi în numele Tău voiu râdica mâinile meale.
6 Ca din seu şi din grăsime să se umplă sufletul mieu; şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
7 De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul mieu, în dimineţi am cugetat spre Tine; că ai fost ajutoriul mieu.
8 Şi întru acoperemântul aripilor Tale mă voiu bucura, lipitu-s-au sufletul mieu după Tine, şi pre mine m-au sprijinit dreapta Ta.
9 Iară ei în deşert au căutat sufletul mieu, întra-vor în ceale mai de jos ale pământului; da-să-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi.
10 Iară împăratul să va veseli de Dumnezeu, lăuda-să-va tot cel ce să jură întru El; că s-au astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.