1 Rogu-vă, dară, pre voi, fraţilor, pentru milele lui Dumnezeu, să vă puneţi înainte trupurile voastre jertvă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, slujba voastră cuvântătoare.
2 Şi să nu vă închinaţi veacului acestuia, ci să vă prefaceţi întru înnoirea minţii voastre, ca să adeveriţi voi carea easte voia lui Dumnezeu cea bună şi plăcută şi deplină.
3 Că zic, prin darul ce mi s-au dat mie, tuturor celor ce sânt întră voi, să nu să facă înţălepţi mai mult decât li să cade a fi înţelepţi, ci să se înţelepţască a fi cu mintea întreagă, precum fieştecăruia au împărţit Dumnezeu măsura credinţii.
4 Că, precum întru un trup multe mădulări avem, şi mădulările nu au toate o lucrare,
5 Aşea mulţi un trup sântem în Hristos, şi fieştecarele unul altuia, mădulare.
6 Iară având daruri de multe fealiuri, după darul care e dat noao, ori prorocie după măsura credinţii;
7 Ori slujbă întru slujire, ori cel ce învaţă întru învăţătură;
8 Ori cel ce îndeamnă întru îndemnare, ori cel ce dăruiaşte întru nevicleşug, cel ce easte ispravnic întru purtare de grije, cel ce miluiaşte întru bunavoinţă!
9 Dragostea, nefăţarnică fiind, urând răul şi lipindu-vă de lucru bun.
10 Cu dragoste frăţască unul pre altul iubind, unul pre altul cu cinstea întrecând.
11 Întru nevoinţă neleaneşi, cu duhul arzind, Domnului slujind;
12 Întru nădeajde bucurându-vă, în năcazuri răbdători, întru rugăciune petrecând,
13 Împărtăşind trebuinţelor sfinţilor, iubirea de străini urmând.
14 Binecuvântaţi pre cei ce vă gonesc pre voi, binecuvântaţi şi nu-i blăstămaţi.
15 Bucuraţi-vă cu cei ce să bucură şi plângeţi cu cei ce plâng.
16 Una între voi gândind, nu ceale înalte gândind, ci de ceale smerite lipindu-vă; nu fiţi înţelepţi întru voi înşivă.
17 Nimănui rău pentru rău răsplătind, mai înainte gândind ceale bune înaintea tuturor oamenilor.
18 De easte cu putinţă (încât easte întru voi), cu toţi oamenii pace având.
19 Nu vă izbândiţi singuri voao, iubiţilor, ci daţi loc măniei, că scris easte: „A Mea easte izbânda, Eu voiu răsplăti”, zice Domnul.
20 De flămânzeaşte, dară, vrăjmaşul tău, dă-i lui de mâncat. Şi de însătoşează, adapă-l, că, aceastea făcând, cărbuni de foc grămădeşti pre capul lui.
21 Nu fii biruit de rău, ci biruiaşte cu binele pre rău.