1 Tot sufletul să se supuie stăpâniilor celor mai înalte, că nu easte stăpânie, fără numai de la Dumnezeu, şi stăpâniile care sânt de la Dumnezeu sânt rânduite.
2 Pentru aceaea, cel ce să împrotiveaşte stăpânirii rânduialii lui Dumnezeu să împrotiveaşte, iară carii să împrotivesc judecată şieşi vor luoa.
3 Că stăpânitorii nu sânt frică faptelor bune, ci celor reale; iară de-ţi easte voia să nu-ţi fie frică de stăpânire, fă bine şi vei avea laudă de la dânsa.
4 Că sluga lui Dumnezeu easte ţie spre bine; iară de faci rău, teame-te, că nu în zădar poartă sabiia, că sluga lui Dumnezeu easte izbânditoriu spre mânie celui ce face rău.
5 Pentru aceaea, trebuie să vă supuneţi, nu numai pentru mâniia, ci şi pentru cunoştinţa.
6 Că, pentru aceasta, şi dăjdi daţi, că slugile lui Dumnezeu sânt spre aceasta slujind.
7 Daţi, dară, tuturor ceale cu care sânteţi deatori; celui cu dajdea, dajde, celui cu vama, vamă, celui cu frica, frică şi celui cu cinstea, cinste.
8 Nimănui cu nimica nu fiţi deatori, fără numai a iubi unul pre altul, că cel ce iubeaşte pre altul leagea au plinit.
9 Pentru că aceasta: Să nu curveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu pofteşti; şi oricarea altă poruncă să cuprinde întru acest cuvânt: Să iubeşti pre deaproapele tău ca însuţi pre tine.
10 Dragostea deaproapelui tău nu lucrea-ză; plinirea, drept aceaea, legii dragostea easte.
11 Şi aceasta, ştiind vreamea, că easte ceasul ca să ne deşteptăm noi din somn, că mai aproape easte noao mântuirea acum, decât când am crezut.
12 Că noaptea au trecut, iară zioa s-au apropiiat. Să lăpădăm, dară, lucrurile întunearecului şi să ne îmbrăcăm cu arma luminei.
13 Ca zioa cu cuviinţă să umblăm, nu în ospeaţă şi în beţii, nu întru curvie şi întru fapte de ruşine, nu întru price şi în pismă.
14 Ci vă îmbrăcaţi în Domnul nostru Iisus Hristos şi plăcearea trupului să nu o faceţi întru pofte.