1 Şi pre cel slab întru credinţî priimiţi-l, nu spre pricirea întrebărilor.
2 Că unul creade că va mânca toate, iară cel slab legume mănâncă.
3 Cel ce mănâncă pre cel ce nu mănâncă să nu-l defaime, şi cel ce nu mănâncă pre cel ce mănâncă să nu-l judece,că Dumnezeu l-au priimit pre dânsul.
4 Tu cine eşti, cel ce judeci pre sluga străină? Domnului său stă sau cade, şi va sta, că putearnic easte Dumnezeu să-l puie pre dânsul să stea.
5 Că unul osibeaşte o zi de alta, iară altul judecă toate zilele aseamenea, fieştecarele întru a sa minte deplin să fie adeverit.
6 Cel ce cunoaşte zioa Domnului o cunoaşte, şi cel ce nu cunoaşte zioa Domnului nu o cunoaşte; şi cel ce mănâncă Domnului mănâncă, că mulţămeaşte lui Dumnezeu, şi cel ce nu mănâncă Domnului nu mănâncă, şi mulţămeaşte lui Dumnezeu.
7 Că nimenea din noi nu viiază şieşi şi nimenea nu-şi moare şieşi.
8 Că, de trăim, Domnului trăim, şi de murim, Domnului murim. Drept aceaea, ori de trăim, ori de murim, ai Domnului sântem.
9 Că pentru aceasta Hristos au şi murit şi S-au sculat şi au înviiat, ca să stăpânească şi pre cei vii şi pre cei morţi.
10 Iară tu, ce judeci pre fratele tău? Sau ce urgiseşti pre fratele tău? Că toţi vom sta înaintea judecăţii lui Hristos.
11 Că scris easte: „Viu sânt Eu, zice Domnul, că Mie să va pleca tot genunchiul şi toată limba să va mărturisi lui Dumnezeu.
12 Pentru aceaea, fieştecarele din noi de sine va da samă lui Dumnezeu.
13 Deci, mai mult să nu judecăm unul pre altul, ci aceasta mai vârtos să judecăm, ca să nu punem împiedecare fratelui sau sminteală.
14 Ştiu, şi bine adeverit sânt în Hristos Iisus, că nimic nu e spurcat prin sine, fără numai celui ce i se pare a fi ceva spurcat, aceaea aceluia easte spurcată.
15 Iară de să întristează fratele tău pentru bucate, mai mult nu umbli după dragoste, nu piiarde cu bucatele tale pre acela, pentru carele Hristos au murit.
16 Nu hulească, dar, binele vostru.
17 Că nu easte împărăţiia lui Dumnezeu mâncare şi beutură, ci dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt.
18 Că cel ce cu aceastea slujeaşte lui Hristos plăcut easte lui Dumnezeu şi ales la oameni.
19 Drept aceaea, ceale ce sânt ale păcii să urmăm, şi ceale ce sânt spre zidirea unuia cătră altul.
20 Pentru mâncare nu strica lucrul lui Dumnezeu, că toate sânt curate, ci rău easte omului celui ce mănâncă prin facerea de sminteală.
21 Bine easte a nu mânca carne, nici a bea vin, nici de care fratele tău să potigneaşte sau să sminteaşte sau slăbeaşte.
22 Tu credinţă ai, întru tine însuţi să o aibi înaintea lui Dumnezeu. Fericit easte cel ce nu să judecă pre sine întru ceaea ce aleage,
23 Iară cel ce să îndoiaşte cu gândul, deacă mănâncă, să osândeaşte, pentru că nu e din credinţă; că tot ce nu easte din credinţă păcat easte.