10
Şi am văzut alt înger tare, pogorându-să din ceriu, îmbrăcat cu nori şi curcubeu în cap, şi faţa lui ca soarele, şi picioarele lui ca stâlpii de foc.
Şi avea în mâna sa cartea deşchisă şi au pus piciorul său cel drept pre mare, iară cel stâng pre pământ.
Şi au strigat cu glas mare, precum răcneaşte leul, şi, după ce au strigat ceale şeapte tunete, au vorbit vorbele sale.
Şi când au vorbit ceale şeapte tunete glasurile sale, era să scriu, şi-am auzit glas din ceriu zicând mie: „Pecetluiaşte ceale ce au vorbit ceale şeapte tunete şi aceastea nu le scrie”.
Şi îngerul, pre care l-am văzut stând pre mare şi pre pământ, ş-au rădicat mâna sa spre ceriu,
Şi s-au jurat pre Cel viu, în veacii veacilor, Cel ce au făcut ceriul şi ceale ce sânt într-însul, şi pământul şi ceale ce sânt într-însul, şi marea şi ceale ce sânt într-însa, că mai mult nu va fi vreame,
Ci în zilele glasului îngerului celui de al şeaptelea, când va trâmbiţa şi să va săvârşi taina lui Dumnezeu, precum bine au vestit robilor Săi, prorocilor.
Şi glasul care l-am auzit din ceriu iarăşi au vorbit cu mine şi-au zis: „Mergi de ia cartea cea deşchise din mâna îngerului, ce stă pre mare şi pre pământ”.
Şi m-am dus la înger şi am zis lui: „Dă mie cartea!” Şi mi-au zis: „Ia-o şi o mâncă; şi va amărî pântecele tău, iară în gura ta va fi dulce ca miiarea”.
10 Şi-am luat cartea din mâna îngerului şi o am mâncat, şi era în gura mea dulce ca miiarea, şi după ce o am mâncat s-a amărât pântecele mieu.
11 Şi mi-au zis: „Îţi trebuie, ca iară să proroceşti la noroade şi la neamuri şi la limbi şi la împăraţi mulţi”.