1 Şi a cincilea înger au trâmbiţat şi am văzut o stea căzând din ceriu pre pământ şi s-au dat ei cheaia fântânii adânccului.
2 Şi au deşchis fântâna adâncului şi s-au suit fum din fântână, ca fumul unui cuptoriu mare, şi s-au întunecat soarele şi văzduhul de fumul fântânii.
3 Şi din fum au ieşit lăcuste pre pământ şi li s-au dat lor puteare, precum au puteare scorpiile pământului.
4 Şi s-au zis lor să nu strâce iarba pământului, nici toată verdeaţa, nici tot arburele, fără numai pre oamenii carii nu au sămnul lui Dumnezeu în fruntea lor.
5 Şi li s-au dat lor ca să nu-i omoară pre ei, ci să-i chinuiască în cinci luni, şi chinul lor, ca chinul scorpiei când loveaşte pre om.
6 Şi în zilele acealea, vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla; şi vor pofti să moară şi moartea va fugi de la ei.
7 Şi asămănarea lăcustelor era aseamenea cailor celor gătiţi la războiu, şi pre capetele lor cununi aseamenea aurului, şi faţa lor, ca faţa oamenilor.
8 Şi avea păr ca părul muierilor, şi dinţii lor era ca dinţii leilor.
9 Şi avea pieptare ca pieptarele ceale de fier, şi sunetul aripilor lor ca sunetul carălor, a mulţi cai, care aleargă la războiu.
10 Şi au coade aseamenea scorpiilor şi ţăpuşi era în coadele lor şi avea puteare a răni pre oameni în cinci luni.
11 Şi au preste sine împărat pre îngerul adâncului, numele lui jidoveaşte easte Avadon şi pe elinie, Apolion.
12 Un „vai” au trecut, iată, mai vin încă doao „vai” după aceastea.
13 Şi a şeaselea înger au trâmbiţat şi am auzit un glas din patru cornuri ale oltariului celui de aur, care easte înaintea lui Dumnezeu,
14 Zicând îngerului celui de al şeaselea, carele avea trâmbiţă: „Dezleagă pre cei patru îngeri legaţi în râul cel mare al Eufratului”.
15 Şi s-au dezlegat cei patru îngeri, gătiţi spre ceas şi spre zi şi spre lună şi spre an, ca să omoară a treia parte de oameni.
16 Şi numărul ostaşilor călăreţi, doao miriade de miriade; şi am auzit numărul lor.
17 Şi aşea am văzut cai în vedenie şi pre cei ce şedea pre ei având coifuri de foc şi de iachint şi de piiatră pucioasă; şi capetele cailor, ca şi capetele leilor, şi din gurile lor ieşea foc şi fum şi piiatră pucioasă.
18 De aceaste trei bătăi s-au omorât a treia parte de oameni: de foc şi de fum şi de piiatră pucioasă, ce ieşea din gurile lor.
19 Că putearea lor în gura lor easte, că coadele lor sânt aseamenea şerpilor având capete, şi cu aceastea vatămă.
20 Şi ceialalţi oameni, carii nu au murit de ranele aceastea şi nu s-au pocăit de faptele mâinilor sale, ca să nu să închine idolilor şi chipurilor celor de aur şi de argint şi de aramă şi de piiatră şi de lemn, care nici pot vedea, nici auzi, nici umbla.
21 Şi nu s-au pocăit de uciderile sale de oameni, nici de fermecăturile sale, nici de curviia sa, nici de furtişagurile sale.