1 Şi au fost după aceastea, şi şi-au făcut şie Avesalom cară şi călăreţi, şi cincizeci de bărbaţi să alearge înaintea lui.
2 Şi au mânecat Avesalom, şi au stătut spre mâna căii porţii, şi au fost când vinea la împăratul la judecată orice om carele avea judecată, striga cătră el Avesalom şi zicea lui: „Din carea cetate eşti tu?” Şi zicea omul: „Dintru unul din neamurile lui Israil, robul tău”.
3 Şi zicea cătră el Avesalom: „Iată cuvintele tale sânt bune şi dreapte, ci nu easte de la împăratul cine să te asculte?”
4 Şi au zis Avesalom: „Cine mă va pune pre mine judecătoriu pre pământ, şi să vină la mine tot omul carele va avea price şi judecată, şi eu voiu face lui dreptate”.
5 Şi au fost când să apropiia vreun om cătră dânsul şi să închina lui, el întindea mâna sa şi-l apuca pre el, şi-l săruta.
6 Şi au făcut după cuvintele aceastea Avesalom tuturor israilteanilor carii vinea pentru judecată la împăratul, şi făcea Avesalom a sa inima bărbaţilor lui Israil.
7 Şi au fost după patruzeci de ani, au zis Avesalom cătră tatăl său: „Să mă duc să plinesc făgăduinţa mea, carea am făgăduit Domnului în Hevron.
8 Că făgăduinţă au făgăduit robul tău când lăcuia în Ghedsur în Siriia, zicând: «Deacă întorcând mă va întoarce Domnul în Ierusalim, şi voiu sluji Domnului»”.
9 Şi au zis lui împăratul: „Pasă în pace!” Şi sculându-să, au mers în Hevron.
10 Şi au trimis Avesalom iscoade în toate neamurile lui Israil, zicând: „Când veţi auzi voi glasul cornului, şi veţi zice: «Împărăţit-au Avesalom în Hevron»”.
11 Şi cu Avesalom au mers doao sute de bărbaţi din Ierusalim aleşi, şi au mers cu prostimea lor, şi n-au ştiut tot cuvântul.
12 Şi au trimis Avesalom şi au chemat pre Ahitofel Galomoneanul, sfeatnicul lui David, din cetatea lui din Gola, când jertvea el jertvele, şi s-au făcut unire tare, şi norodul mergând să înmulţea cu Avesalom.
13 Şi au venit vestitoriu la David, zicând: „S-au făcut inima bărbaţilor lui Israil după Avesalom”.
14 Şi au zis David tuturor slugilor sale, care era cu el în Ierusalim: „Sculaţi-vă şi să fugim, că nu easte noao mântuire de cătră faţa lui Avesalom. Grăbiţi a mearge, ca să nu grăbească el, să ne prindă pre noi, şi să aducă rău asupra noastră, şi să bată cetatea cu ascuţitul sabiei”.
15 Şi au zis slugile împăratului cătră împăratul: „După toate câte va aleage domnul nostru, împăratul, iată, slugile tale”.
16 Şi au ieşit împăratul şi toată casa lui cu picioarele lor după dânsul, şi au lăsat împăratul zeace muieri, ţiitoarele sale, ca să păzască casa.
17 Şi au ieşit împăratul şi toate slugile lui pedestri, şi au stătut în casa cea departe.
18 Şi toate slugile despre mâna lui mergea, şi toţi heretii şi toţi feletii şi toţi gheteii, şease sute de bărbaţi, carii au venit pedestri din Ghet, şi mergea aproape de faţa împăratului.
19 Şi au zis împăratul cătră Eti Gheteul: „Pentru ce mergi tu cu noi? Întoarce-te şi lăcuiaşte cu împăratul, că străin eşti tu, şi căci ai şi ieşit tu din locul tău.
20 Ieri ai venit, şi astăzi te voiu sili să mergi cu noi? Şi eu merg oriunde voiu mearge, pasă şi te întoarce, şi întoarce pre fraţii tăi cu tine, şi Domnul va face cu tine milă şi adevăr”.
21 Şi au răspuns Eti împăratului, şi au zis: „Viu e Domnul, şi viu e domnul mieu, împăratul, că în locul unde va fi domnul mieu, împăratul, ori în moarte, ori în viiaţă, acolo va fi robul tău”.
22 Şi au zis împăratul cătră Eti: „Vino, şi treci cu mine!” Şi au trecut Eti Gheteul şi împăratul şi toate slugile lui, şi toată gloata ce era cu dânsul.
23 Şi tot pământul plângea cu glas mare şi tot norodul mergea în pârăul Chedrilor, şi împăratul au trecut pârăul Chedrilor, şi tot norodul şi împăratul mergea spre faţa drumului cătră pustie.
24 Şi iată şi Sadoc, preotul, şi toţi leviţii cu el, purta sicriiul legii Domnului din Vetar, şi au pus sicriiul legii Domnului Dumnezeu, şi s-au suit Aviatar, până ce au încetat tot norodul a să strânge din cetate.
25 Şi au zis împăratul cătră Sadoc: „Întoarce sicriiul lui Dumnezeu în cetate, că, de voiu afla har în ochii Domnului, mă va întoarce şi-mi va arăta mie pre el şi frumseaţa lui.
26 Iară de va zice aşea: «Nu te voiesc», iată, eu sânt, să facă mie după cum easte bine întru ochii Lui”.
27 Şi au zis împăratul lui Sadoc, preotului: „Vedeţi, tu te întoarce în cetate cu pace, şi Ahimaas, fiiul tău, şi Ionatan, fiiul lui Aviatar, amândoi fiii voştri cu voi.
28 Vedeţi, eu voiu rămânea în Aravotul pustiei, până va veni cuvânt de la voi să-mi spuie mie”.
29 Şi au întors Sadoc şi Aviatar sicriiul lui Dumnezeu în Ierusalim, şi au şezut acolo.
30 Iară David să suia pre suişul Muntelui Măslinilor, suindu-să şi plângând, şi cu capul acoperit, şi el mergea desculţ, şi tot norodul cel cu el, bărbat cu capul descoperit, şi să suia suindu-să şi plângând.
31 Şi s-au spus lui David, zicând: „Şi Ahitofel e întră cei juraţi cu Avesalom”. Şi au zis David: „Dumnezeul mieu răsipeaşte sfatul lui Ahitofel”.
32 Şi au sosit David până la Ros, unde s-au închinat acolo lui Dumnezeu, şi, iată, au ieşit înaintea lui Husi, priiatinul cel mai ales a lui David, având haina sa rumptă şi pământ pre capul său.
33 Şi au zis David lui: „De vei mearge cu mine, vei fi mie sarcină.
34 Iară de te vei întoarce în cetate şi vei zice lui Avesalom: «Trecut-au fraţii tăi şi împăratul, după mine au trecut tatăl tău, şi acum sluga ta sânt eu, împărate, lasă-mă să trăiesc, sluga tătâne-tău am fost atunci, iară acum sânt robul tău». Şi vei răsipi sfatul lui Ahitofel.
35 Şi, iată, acolo cu tine sânt Sadoc şi Aviatar, preoţii, şi va fi tot cuvântul, care-l vei auzi din gura împăratului, îl vei spune lui Sadoc şi lui Aviatar, preoţilor.
36 Iată, acolo cu ei doi fii a lor, Ahimaas, fiiul lui Sadoc, şi Ioanatan, fiiul lui Aviatar, şi veţi trimite prin mâna lor la mine tot cuvântul carele veţi auzi”.
37 Şi au întrat Husi, priiatinul lui David, în cetate, şi Avesalom atunci întra în Ierusalim.