1 Iară David au trecut puţintel de la Ros, şi, iată, Siva sluga lui Memfivoste, au ieşit înaintea lui, şi o păreachie de asini încărcaţi, şi preste ei doao sute de pâini şi ifi de smochine, şi o sută de finice, şi un foale de vin.
2 Şi au zis împăratul cătră Siva: „Ce-s aceştia ţie?” Şi au zis Siva: „Asinii căsii împăratului, ca să şează preste ei, iară pâinile şi finicile, ca să mănânce slugile, şi vinul, ca să bea cei ce au slăbit în pustie”.
3 Şi au zis împăratul: „Şi unde easte fiiul domnului tău?” Şi au zis Siva cătră împăratul: „Iată, şeade în Ierusalim, că au zis: «Astăzi vor întoarce mie toată casa lui Israil împărăţiia tatălui mieu»”.
4 Şi au zis împăratul cătră Siva: „Iată, toate câte sânt a lui Memfivoste ale tale să fie!” Şi au zis Siva, închinându-să: „Să aflu har întru ochii tăi, doamne al mieu, împărate!”
5 Şi au venit împăratul David până la Vaurim, şi, iată, ieşea de acolo un om din rudeniia căsii lui Saul, şi numele lui era Semei, feciorul lui Ghira, au ieşit mergând şi blăstămând.
6 Şi aruncând cu pietri asupra lui David şi asupra tuturor slugilor împăratului David, şi era tot norodul, şi toţi cei tari de-a dreapta şi de-a stânga împăratului.
7 Şi aşa au zis Semei când blăstăma pre el: „Ieşi, ieşi, bărbatul singiurilor, şi bărbat fără de leage.
8 Întors-au asupra ta Domnul tot sângele casii lui Saul, pentru că ai împărăţit în locul lui, şi au dat Domnul împărăţiia în mâna lui Avesalom, fiiului tău, şi, iată, tu, întru răutatea ta, că bărbatul sângiurilor eşti tu!”
9 Şi au zis Avesa, fiiul Saruiei, cătră împăratul: „Pentru ce blastămă acel câne mort pre domnul mieu, împăratul? Treace-voiu şi voiu luoa capul lui”.
10 Şi au zis împăratul cătră Avesa: „Ce e mie şi voao, fiii Saruiei? Lăsaţi-l pre el să blastăme aşea, că Domnul au zis lui să blastăme pre David, şi cine va zice: «Pentru ce faci aşea?»”
11 Şi au zis David cătră Avesa şi cătră toate slugile sale: „Iată, fiiul mieu, cel ce au ieşit din pântecile mieu, caută sufletul mieu, cu cât mai vârtos acum fiiul lui Iemini. Lăsaţi-l pre el să blastăme, că Domnul au zis lui.
12 Că, doară, va vedea Domnul smereniia mea şi va întoarce mie bine pentru blăstămul lui în zioa de astăzi”.
13 Şi au mers David cu toţi bărbaţii lui pre cale, şi Semeni mergea pre coastele muntelui alăturea cu el, mergând şi blăstămând, şi aruncând cu pietri asupra lui, şi cu ţărână spulbera.
14 Şi au venit împăratul şi tot norodul cel cu el osteniţi, şi răsuflară acolo.
15 Iară Avesalom şi tot bărbatul lui Israil au întrat în Ierusalim, şi Ahitofel cu el.
16 Şi au fost când au venit priiatinul Husi cel bun a lui David la Avesalom, şi au zis Husi cătră Avesalom: „Să trăiască împăratul!”
17 Şi au zis Avesalom cătră Husi: „Aceasta e mila ta cu priiatinul tău? Pentru ce nu te-ai dus cu priiatinul tău?”
18 Şi au zis Husi cătră Avesalom: „Ba, ci după acela pre carele l-au ales Domnul şi norodul acesta, şi tot bărbatul lui Israil a lui voiu fi, şi cu el voiu şedea.
19 Şi a doaora cui eu voiu sluji? Au nu înaintea fiiului lui? Precum am slujit înaintea tătâne-tău, aşea voiu fi înaintea ta”.
20 Şi au zis Avesalom cătră Ahitofel: „Faceţi sfat ce vom face”.
21 Şi au zis Ahitofel cătră Avesalom: „Întră la ţiitoarele tătâne-tău, pre care le-au lăsat să păzască casa lui, şi va auzi tot Israilul că ai ruşinat pre tatăl tău, şi să vor întări mâinile tuturor celor ce sânt cu tine”.
22 Şi au întins cort lui Avesalom la foişor, şi au întrat Avesalom la ţiitoarele tătâne-său, înaintea ochilor a tot Israilul.
23 Şi sfatul lui Ahitofel, care-l da el în zilele ceale dintâiu, ca cum neştine ar fi întrebat cuvântul lui Dumnezeu, aşea tot sfatul lui Ahitofel şi la David şi la Avesalom.