1 Pietrii întinate s-au asemănat leaneşul, şi toţi vor şuiera de ocara lui.
2 Balegii ceii din gunoiu aseamenea easte leaneşul; tot cel ce o va râdica îşi va scutura mâna.
3 Ruşine tatălui easte fiiul neînvăţat, iară fata, scădeare s-au născut.
4 Fata înţăleaptă moşteni-va pre bărbatul său, iară cea fără de ruşine easte de întristare celui ce o au născut.
5 Pre tată şi pre bărbat ruşinează cea îndrăzneaţă, şi de la amândoi va fi necinstită.
6 Musica în jeale easte poveaste fără de vreame; bătăile şi certarea în toată vreamea sânt înţălepciune.
7 Cel ce învaţă pre cel nebun easte ca şi cel ce lipeaşte hârbul şi deşteaptă din somn greu pre cel ce doarme.
8 Ca cum ar povesti celui ce dormitează, aşea easte cel ce povesteaşte celui nebun şi la sfârşit va zice: „Ce easte?”
9 Pentru mort plânge că i-au lipsit lumina, şi pentru cel nebun plânge că i-au lipsit înţăleagerea.
10 Mai cu dulceaţă plânge pre mort, pentru că s-au odihnit, iară viiaţa nebunului mai rea easte decât moartea.
11 Plânsul pentru mort să fie şeapte zile, iară pentru cel nebun şi necredincios, toate zilele vieţii lui.
12 Cu cel nebun nu înmulţi vorba şi la cel neînţălegătoriu nu mearge.
13 Fereaşte-te de el, ca să nu aibi năcaz şi să nu te spurci întru scuturarea lui.
14 Fereaşte-te de el şi vei afla odihnă, şi nu te lenevi întru nebuniia lui.
15 Ce e mai greu decât plumbul şi ce e altă numele lui, fără numai nebun?
16 Mai lezne easte a purta năsip şi sare şi fier, decât a lăcui cu omul neînţălegătoriu.
17 Închietura de lemn, legată în zidul căsii, nu să va răsipi de cutremur; aşea inima cea întărită cu cugetul sfatului, în vreame, nu să va teame.
18 Inima cea aşezată pre cugetul înţăleagerii easte ca podoaba năsipoasă a păreatelui neated.
19 Parii sus puşi nu pot sta împrotivă vântului, aşea inima fricoasă în cugetul nebunului înaintea a orice frică nu va sta.
20 Cel ce împunge ochiul va scoate lacrămi, şi cel ce împunge inima face simţire.
21 Cel ce aruncă piiatră asupra celor zburătoare le goneaşte pre eale, şi cel ce ocăreaşte pre priiatin strică prieteniia.
22 Asupra priiatinului de vei scoate şi sabiia, să nu deznădăjduieşti, că easte întoarcere.
23 Asupra priiatinului de vei deşchide gura, să nu te sfieşti, pentru că easte împăcăciune.
24 Afară de ocară şi de trufie şi de desco-perirea tainei şi de rana vicleană, pentru aceastea va fugi tot priiatinul.
25 Să aibi credinţă cătră deaproapele tău întru sărăciia lui, ca împreună cu el să te saturi de bunătăţile lui.
26 În vreamea nevoii lui, rămâi la el, ca întru moştenirea lui împreună să moşteneşti.
27 Înaintea focului, abur de cuptoriu şi fum, aşea înaintea sângiurilor, sudălmi.
28 Pre priiatin a-l acoperi nu mă voiu ruşina, şi de cătră faţa lui nu mă voiu ascunde.
29 Măcar şi reale de mi s-ar întâmpla pentru el, oricine va auzi să va feri de el.
30 Cine va da pază gurii meale, şi preste buzele meale peceate de înţălepciune, să nu caz pentru ea şi să nu mă piiarză limba mea?