1 Şi au chemat Tovit pre Toviia, feciorul său, şi i-au zis lui: „Vezi, fiiule, de plăteaşte simbriia omului celui ce au mers cu tine! Şi a adaoge lui trebuie”.
2 Şi Toviia au zis: „Tată, nu-mi pare rău de voiu da lui jumătate din ceale ce am adus, că pre mine m-au adus ţie sânătos şi pre muiarea mea o au tămăduit; şi argintul mieu l-au adus, şi pre tine, aşijderea, te-au vindecat”.
3 Şi au zis bătrânul: „Cu dreptul să cade lui!” Şi au chemat pre înger şi i-au zis lui: „Ia jumătate din toate câte aţi adus şi mergi sânătos!”
4 Atunci, îngerul, chemând pre amândoi într-ascuns, le-au zis lor: „Binecuvântaţi pre Dumnezeu şi vă mărturisiţi Lui şi daţi mărire Lui şi vă mărturisiţi Lui înaintea tuturor celor vii, pentru ceale ce au făcut cu voi.
5 Bine e a binecuvânta pre Dumnezeu şi a preaînălţa numele Lui. Cuvintele lucrurilor lui Dumnezeu cu cinste arătându-le! Şi nu vă leneviţi a vă mărturisi Lui.
6 Taina împăratului bine easte a o ascunde, iară lucrurile lui Dumnezeu a le descoperi mărire easte.
7 Faceţi bine şi răul nu va afla pre voi!
8 Bună e rugăciunea cu post şi cu milostenie şi cu dreptate; mai bine easte puţin cu dreptate, decât mult cu strâmbătate.
9 Mai bine e a face milostenie, decât a strânge aur, că milosteniia din moarte izbăveaşte, şi aceasta curăţă tot păcatul.
10 Cei ce fac milostenie şi dreptate umplea-să-vor de viiaţă. Iară cei ce păcătuiesc vrăjmaşi sânt vieţii sale.
11 Nu voiu ascunde de cătră voi nici un cuvânt,
12 Că am zis că taina împăratului bine easte a o ascunde, iară lucrurile lui Dumnezeu a le descoperi mărire easte.
13 Deci, când te rugai tu şi noru-ta, Sara, eu am adus pomenirea rugăciunii voastre înaintea Celui Sfânt şi când îngropai pre cei morţi, aşijderea, eram de faţă cu tine.
14 Şi când nu te-ai lenevit a te scula şi a lăsa prânzul tău, ca să mergi să îngropi pre cel mort, nu era necunoscută mie fapta ta cea bună, ci împreună cu tine eram.
15 Şi acum, m-au trimis pre mine Dumnezeu, să te vindec pre tine şi pre noru-ta, Sara.
16 Eu sânt Rafail, unul din cei şeapte îngeri sfinţi, carii aduc rugăciunile sfinţilor, şi ies înaintea mărirei Celui Sfânt”.
17 Şi s-au turburat amândoi şi au căzut pre feaţele sale, că să înfricoşeasă.
18 Şi le-au zis lor: „Nu vă teameţi! Că pace va fi voao! Iară pre Dumnezeu binecuvântaţi, că nu cu darul mieu, ci cu voia Dumnezeului nostru am venit, pentru aceaea bine-L cuvântaţi pre El în veaci.
19 În toate zilele mă arătam voao şi nu am mâncat, nici am beut, ci numai vedeare vedeaţi voi. Iară acum, mărturisiţi-vă lui Dumnezeu, că mă suiu la Cel ce m-au fost trimis şi scrieţi în carte toate câte s-au făcut”.
20 Şi s-au sculat şi mai mult nu l-au văzut. Şi mărturisea lucrurile ceale mari şi minunate ale lui Dumnezeu, cum s-au arătat lor îngerul Domnului.