1 Şi după ce m-am întors eu la casa mea, mi s-au dat mie Ana, muiarea mea, şi Tovie, fiiul mieu; iară la sărbătoarea Rusaliilor, carea easte sfântă, a şeaptea săptămână, făcutu-s-au prânz bun mie şi am şezut să mânânc.
2 Şi văzind că sânt bucate multe, am zis fiului mieu: „Mergi şi ado pre carele vei afla din fraţii noştri lipsit, carele îşi aduce aminte de Domnul şi, iată, eu te aştept”.
3 Iară el, venind, au zis: „Tată, unul din neamul nostru sugrumat zace, lăpădat în târg”.
4 Atunci eu, mai înainte de a gusta, sărind l-am luat pre el la o casă, până când au apus soarele.
5 Şi, întorcându-mă, m-am spălat şi am mâncat pâinea mea, supărat.
6 Şi mi-am adus aminte de prorociia lui Amos, cum au zis: „Întoarce-să-vor sărbătorile voastre întru plângere şi toate veseliile voastre întru tânguire”. Şi am plâns, şi, după ce au apus soarele, m-am dus şi, săpând, l-am îngropat.
7 Iară vecinii râdea, zicând: „Nu să teame mai mult acesta că să va omorî pentru lucrul acesta, măcar că, o dată cu fuga, abiia au scăpat, şi acum iară îngroapă pre cei morţi”.
8 Şi într-acea noapte, fiind ostenit de îngropăciune, m-am culcat pângărit lângă păreatele curţii, cu faţa descoperită.
9 Şi nu ştiam că sânt pasări în păreate. Şi, fiindu-mi ochii miei deschişi, s-au găinat paserile fierbinte în ochii miei, şi s-au făcut albeaţe în ochii miei; şi am mers la doftori şi nu mi-au folosit.
10 Şi m-au hrănit Ahiahar până a mearge în Elemaida.
11 Iară muiarea mea, Ana, făcea lucruri muiereşti şi le da stăpânilor.
12 Şi aceia i-au plătit ei şi i-au dat şi un ied.
13 Şi când au venit la mine, au început a striga şi i-am zis ei: „De unde e iedul, au de furat easte? Dă-l stăpânilor, că nu easte slobod a mânca de furat”.
14 Iară ea au zis: „Dar mi s-au dat mie afară de plată”. Ci nu o am crezut şi am zis să-l dea înapoi stăpânilor. Şi m-am mâniiat pre ea.
15 Iară ea, răspunzind, mi-au zis mie: „Unde sânt milosteniile tale şi dreptăţile tale? Iată, să văd toate la tine”.