1 Şi măhnindu-mă, am plâns şi m-am rugat cu dureare, zicând:
2 „Drept eşti, Doamne, şi toate lucrurile Tale, şi toate căile Tale sânt milă şi adevăr şi judecată adevărată, şi drept judeci în veac!
3 Adu-Ţi aminte de mine şi caută spre mine, să nu mă pedepseşti pre mine pentru păcatele meale, şi pentru neştiinţele meale şi ale părinţilor miei, carii au păcătuit înaintea Ta!
4 Că n-am ascultat poruncile Tale şi ne-ai dat în jefuire şi în robie şi în moarte şi în pildă de ocară la toţi, la carii sântem râsipiţi!
5 Şi acum, multe sânt judecăţile Tale şi adevărate, nu face după păcatele meale şi ale părinţilor miei, pentru că n-am făcut poruncile Tale şi nu am umblat cu adevăr înaintea Ta.
6 Şi acum, precum easte plăcut înaintea Ta fă cu mine! Porunceaşte să ia duhul mieu ca să mă slobozesc şi să mă fac pământ, că mai de folos easte mie a muri decât a trăi, că ocări mincinoase am auzit şi măhnire multă easte întru mine.
7 Porunceaşte, dară, să mă slobozesc din nevoia aceasta, în locul cel veacinic, nu întoarce faţa Ta de la mine!”
8 Întru aceastaşi zi s-au întâmplat Sarii, featii lui Raguil, în Ecvatana Midiei, de o au ocărât slujnicile tatălui ei, că au fost măritată după şeapte bărbaţi. Iară Asmodeu, dracul cel rău, i-au omorât pre ei mai înainte de a să împreuna ei cu ea, cum easte la muieri.
9 Că zicea ei: „Au nu pricepi că-ţi sugrumi bărbaţii tăi? Iată, şeapte ai avut şi nici a unuia dintru ei nu te-ai numit.
10 Ce ne bagi pre noi pentru ei? Deaca au murit, du-te cu ei, să nu vedem din tine fiiu sau fată în veac!”
11 Aceastea auzindu-le, ea s-au măhnit foarte, cât era să se sugrume, şi au zis: „Pre mine singură mă are tatăl mieu; de voiu face aceasta, ocară va fi lui şi bătrâneaţele lui le voiu pogorî cu dureare în iad”.
12 Şi s-au rugat spre fereastră şi au zis: „Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul mieu, şi bine e cuvântat numele mărirei Tale cel sfânt şi cinstit în veaci! Bine să Te cuvinteaze toate făpturile Tale în veac!
13 Şi acum, Doamne, ochii miei şi faţa mea cătră Tine am întors, zicând să mă slobozeşti pre mine de pre pământ, ca să nu mai auz eu ocară.
14 Tu cunoşti, Doamne, că curată sânt de tot păcatul bărbătesc şi nu am spurcat numele Tău, nici numele tătâne-mieu, în pământul robiei meale.
15 Una născută sânt tatălui mieu şi nu are el altă pruncă, carele să moştenească după el, nici frate aproape, nici are acela fiiu ca să mă păzesc pre mine lui muiare.
16 Iată, mi-au perit şeapte, pentru ce e mie a mai trăi? Şi de nu să pare Ţie a mă omorî pre mine, porunceaşte a căuta spre mine şi a mă milui şi să nu mai auz ocară”.
17 Şi s-au auzit rugăciunea amânduror, înaintea mărirei marelui Dumnezeu şi s-au trimis Rafail să-i vindece pre amândoi: lui Tovit să-i curăţă albeaţele şi pre Sara, fata lui Raguil, să o dea muiare lui Tovie, fiiului lui Tovit, şi să leage pre Asmodeu, dracul cel rău, că lui Tovie s-au dat ca să o aibă pre ea muiare.
18 Într-acea vreame, întorcându-să Tovie, au întrat în casa sa, şi Sara, fata lui Raguil, s-au pogorât din cerdacul său.