1 Iară după ce au săvârşit cina, au băgat pre Toviia la ea.
2 Şi, întrând el, şi-au adus aminte de cuvintele lui Rafail, şi au luat spuză de tămâieturi şi au pus deasupra inima peaştelui şi ficatul, şi au făcut fum. Şi mirosind dracul mirosul, au fugit la ceale mai din sus ale Eghiptului şi l-au legat pre el îngerul.
3 Iară după ce s-au închis amândoi, s-au sculat Toviia din pat şi au zis: „Scoală, soro, şi să ne rugăm, ca să se milostivească spre noi Domnul”.
4 Şi au început Toviia a zice: „Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri, şi bine e cuvântat numele Tău cel sfânt şi mărit în veaci!
5 Bine să Te cuvinteaze ceriurile şi toate lucrurile Tale!
6 Tu ai făcut pre Adam şi i-ai dat lui pre Eva întărire, pre muiarea lui, dintru aceştia s-au făcut sămânţă oamenilor.
7 Tu ai zis: «Nu easte bine să fie omul singur, să facem lui ajutoriu aseamenea lui».
8 Şi acum, Doamne, nu pentru curvie iau eu pre sora mea aceasta, ci întru adevăr.
9 Porunceaşte, milostivindu-Te spre mine, ca să îmbătrânesc împreună cu ea”.
10 Şi ea au zis cu el: „Amin!” Şi au dormit amândoi în noaptea aceaea.
11 Şi, sculându-să, Raguil s-au dus de au săpat groapă, zicând: „Au nu şi acesta va muri?”
12 Şi venind Raguil la casa sa, au zis Ednii, muierii sale: „Trimite o slujnică să vază: oare trăiaşte, iară de nu, să-l îngrop pre el şi nimenea să nu ştie”.
13 Şi au întrat slujnica şi, deschizind uşea, i-au aflat pre amândoi dormind.
14 Şi ieşind, au spus lor că trăiaşte. Şi bine au cuvântat Raguil pre Dumnezeu, zicând:
15 „Bine eşti cuvântat, Dumnezeule, cu toată binecuvântarea curată şi sfântă!
16 Şi bine să Te cuvinteaze pre Tine sfinţii Tăi şi toate făpturile Tale şi toţi îngerii Tăi şi cei aleşi a Tăi, bine să Te cuvinteaze pre Tine întru toţi veacii!
17 Bine eşti cuvântat, pentru că m-ai veselit pre mine, şi nu s-au făcut mie precum gândeam, ci după mila Ta cea multă ai făcut cu noi!
18 Bine eşti cuvântat, că ai miluit pre amândoi, unii născuţi!
19 Fă cu ei, Doamne, milă, săvârşeaşte viiaţa lor cu sănătate cu veselie şi cu milă!”
20 Şi au poruncit slugilor să astupe groapa. Şi le-au făcut lor nuntă în patrusprăzeace zile.
21 Şi au zis Raguil, mai înainte de a să săvârşi zilele nuntei, cu jurământ, ca să nu iasă el, până ce să vor plini patrusprăzeace zile de nuntă.
22 Şi atunci, luând jumătate dintru avearea lui, să meargă sănătos la tatăl său: „Şi cealelalte, când voiu muri eu şi muiarea mea”.