2
1 Iară tu grăiaşte ceale ce să cuvin sânătoasei învăţături.
2 Bătrânii să fie treaji, cu cinste, întregi la minte, sânătăoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Aşijderea, şi bătrânele întru îmbrăcăminte cuvioasă, negrăitoare de rău, nu de vini mult robite, învăţătoare de bine,
4 Ca să înţălepţască pre ceale tinere să-şi iubească pre bărbaţii săi, să-şi iubească fiii,
5 Să fie cu mintea întreagă, curate a rămânea acasă, bune, plecate bărbaţilor săi, ca să nu să hulească cuvântul lui Dumnezeu.
6 Pre cei tineri, aşijderea, îi îndeamnă să fie cu curăţănie.
7 Întru toate dându-te pre tine pildă de fapte bune: întru învăţătură, întregime, cinste, nestricăciune,
8 Cuvânt sânătos făr’ de prihană, ca cel protivnic să se ruşineaze, neavând nimica a grăi de noi hulă.
9 Slugile să se pleace stăpânilor săi, întru toate să fie lor bine plăcuţi, nerăspunzindu-le împrotivă, neviclenindu-i,
10 Ci credinţă bună arătându-le întru toate, ca să înfrumsăţeaze învăţătura Mântuitoriului nostru Dumnezeu întru toate.
11 Că s-au arătat darul lui Dumnezeu cel Mântuitoriu tuturor oamenilor,
12 Care ne învaţă pre noi ca, lăpădând necurăţiia şi poftele lumeşti, cu trezvie şi cu dreptate şi cu bună-credinţă să vieţuim în veacul de acum;
13 Aşteptând fericita nădeajde şi arătarea mărirei Marelui Dumnezeu şi Mântuitoriului nostru Iisus Hristos,
14 Carele S-au dat pre Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărdeleagea şi să-Şi curăţască Luişi norod ales, următoriu de fapte bune.
15 Aceastea grăiaşte şi îndeamnă şi ceartă cu toată porunca, nime să nu te defaime.