1 Ado aminte acelora să se supuie domniilor şi stăpâniilor şi să asculte, ca să fie gata spre tot lucrul bun.
2 Pre nimene să nu hulească, să nu fie sfadnici, ci lini, arătând toată blândeţea cătră toţi oamenii.
3 Că eram şi noi oarecând făr’ de minte, neascultători, amăgiţi, slujind poftelor şi multor fealiuri de desfătări, întru răutate şi pizmă vieţuind, urâţi fiind, şi urând unul pre altul.
4 Iară când s-au arătat bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitoriului nostru Dumnezeu,
5 Nu din faptele ceale întru dreptate, care le-am făcut noi, ci după a Lui milă ne-au mântuit pre noi prin baia naşterii de a doao şi a înnoirii Duhului Sfânt,
6 Pre Carele L-au vărsat preste noi de prisosit prin Iisus Hristos, Mântuitoriul nostru,
7 Ca, îndreptându-ne prin darul Lui, moşteani să fim după nădeajdea vieţii de veaci.
8 Credincios e cuvântul şi de aceastea voiu să te întăresc, ca să poarte grije, la fapte bune să se nevoiască cei ce au crezut lui Dumnezeu. Că aceastea sânt bune oamenilor şi de folos.
9 Iară de întrebările ceale nebune şi de numerii neamurilor şi de prigoniri şi de sfezile ceale pentru leage te fereaşte, că sânt nefolositoare şi deşarte.
10 De omul eritic după una şi a doao mustrare te fereaşte,
11 Ştiind că s-au răzvlătit unul ca acesta şi păcătuiaşte, fiind singur prin sine osândit.
12 Când voiu trimite pre Artemon la tine sau pre Tihic, grăbeaşte să vii la mine în Nicopol, pentru că acolo am socotit să iernez.
13 Pre Zina, ştiutoriul legii, şi pre Apolos degrabă să-i trimiţi mai înainte, nimica lor să nu le lipsască.
14 Şi să se înveaţe şi ai noştri a purta grije de fapte bune spre trebile ceale de folos, ca să nu fie făr’ de roadă.
15 Închină-să ţie toţi cei ce sânt cu mine. Spune închinăciune celor ce ne iubesc pre noi în credinţă. Darul cu voi toţi! Amin.