1 „Iată cum trebuie să ştiţi,
Pe noi, acum, să ne priviţi:
Asemeni unor lucrători
Cari, în Hristos, sunt slujitori,
Ispravnicii tainei, pe care,
Al nostru Dumnezeu o are.
2 Ispravnicul – neîndoios –
Găsit, trebuie, credincios,
În lucrul care i-a fost dat,
În tot ce i s-a-ncredinţat.
3 Mie – să ştiţi – puţin îmi pasă
De judecata ce-o să iasă
Pe a mea seamă, printre voi,
Şi nici de cea pe care-apoi,
Un scaun pentru judecată,
O va rosti, poate, vreodată;
4 Căci împotriva mea, vă zic,
Precum că eu nu am nimic.
Dar totuşi, eu, neprihănit,
Nu pentru-aceasta-s socotit.
Cel ce mă judecă, mereu,
E numai Domnul Dumnezeu.
5 De-aceea, spun, dragii mei fraţi:
Nimica, să nu judecaţi,
Mai înainte ca să vie
Al nostru Domn, care-o să ştie
Ca lucrurile nepătrunse
Şi-n întuneric bine-ascunse,
Cum să le facă şi să vină,
Să se arete, în lumină.
El va descoperi apoi,
Şi gândurile-ascunse-n voi,
Iar de la Dumnezeu, să ştiţi,
Că laude, o să primiţi.
6 Deci, fraţilor, tot ce v-am spus,
Acuma, iată că am pus
Într-o icoană de vorbire –
Icoană care-i cu privire
Şi la Apolo şi la mine –
Ca să înveţe orişicine,
Prin noi – prin ceea ce v-am zis –
Că, „peste ceea ce e scris,
Nimeni, să nu mai treacă”. Voi
Să nu vă mai făliţi, apoi,
Cu unu-n contra altuia;
De-aceea, seama, vreau, să ia,
La a mea vorbă, fiecare.
7 Căci cine te va face, oare,
Pe tine, mai deosebit?
Ce ai, fără să fi primit?
Vreun lucru ai, cumva, pe care,
Să nu îl fi primit tu, oare?
Şi dacă tu le-ai căpătat,
Atunci de ce te-ai lăudat
Cu lucrul astfel dobândit,
Ca şi cum nu l-ai fi primit?”
8 „O, iată-vă dar, săturaţi!
Iată-vă-ajunşi chiar şi bogaţi!
Iată-vă deci, ajunşi, apoi,
A-mpărăţi, fără de noi!
Şi de-aţi împărăţi măcar,
Cu-adevărat, ca astfel dar,
Putinţă, să avem şi noi,
De a împărăţi cu voi!
9 Căci parcă, iată, Dumnezeu,
Din noi, apostolii, mereu,
Ultimii oameni a făcut,
Bieţi osândiţi, buni de căzut
În plasa morţii, negreşit;
Pentru că noi am devenit
Drept o privelişte, la care,
Se uită astă lume mare,
Îngeri şi oameni, totodată.
10 Pentru Hristos, acuma, iată,
Cum că nebuni ajuns-am noi,
Iar înţelepţi, sunteţi doar voi!
Astfel, drept slabi, suntem priviţi,
În timp ce voi, tari, vă vădiţi!
Numai în cinste, sunteţi voi,
Şi doar dispreţ, căpătăm noi!
11 Până în clipa cea de faţă,
Un chin, este a noastră viaţă:
Din loc, în loc, colindăm noi,
Neîncetat, desculţi şi goi,
Fiind, de foame, încercaţi
Şi de al setei foc, uscaţi.
12 Mereu, mereu, ne ostenim
Şi cu-ale noastre mâini, muncim;
Când doar ocară căpătăm,
Atuncea binecuvântăm.
Răbdăm, când suntem prigoniţi,
13 Şi-n urmă, ne rugăm, smeriţi,
Pentru cei care se vădesc,
Căci doar de rele, ne vorbesc.
Noi am ajuns să fim priviţi –
Până acum – şi socotiţi
Gunoi al lumii, fraţilor,
Lepădătura tuturor.
14 N-am scris acestea, pentru voi,
Ca să vă ruşinez apoi,
Ci numai pentru că doresc
Să pot ca să vă sfătuiesc,
La fel ca pe copiii mei,
Căci vă iubesc ca şi pe ei.
15 Chiar dacă întâmpla-se-va,
Ca în Hristos, s-aveţi, cumva,
Învăţători cari, număraţi,
Să fie zece mii – dragi fraţi –
Totuşi să ştiţi că nu puteţi,
Mai mulţi părinţi, ca să aveţi.
Numai pe mine m-aţi avut,
Căci, în Hristos, eu v-am născut,
Prin Evanghelia Sa, pe care,
Eu am vestit-o-n lumea mare.
16 De-aceea, eu vă rog, dragi fraţi,
Pe a mea urmă, să călcaţi.
17 Pentru aceasta – cum am zis –
Pe Timotei, vi l-am trimis,
Care, în Domnul, negreşit,
Este al meu copil, iubit
Şi credincios. O să sosească
Şi are să vă amintească
De felu-n care-n Hristos, eu
Ştiut-am să mă port, mereu,
De felu-n cari i-am învăţat,
Pe oameni, când am colindat
Bisericile-nfiripate,
Luând cetate, cu cetate.”
18 „Aşa precum eu am aflat,
Unii din voi s-au îngâmfat
Şi şi-au închipuit, apoi,
Că nu am să mai vin la voi.
19 Dar dacă Domnul o să vrea,
Curând, curând, ne vom vedea
Şi-atuncea, nu vreau ca s-ascult
Vorbe, ci vreau să văd mai mult:
Să văd puterea adunată,
De cei cu inima-ngâmfată.
20 Căci iată-mpărăţia care
Al nostru Dumnezeu o are,
Nu stă în vorbe, ci-n putere.
21 Deci, ce voiţi, acum, a-mi cere?
Vreţi, cu nuiaua, ca să vin,
Sau, de iubire, să fiu plin
Şi de acel duh de blândeţe,
Prin care să vă dau poveţe?”