1 „Pavel, chemat să fie pus,
Apostol, în Hristos Iisus –
Aşa cum Dumnezeu a vrut –
Spre sfinţii care i-a avut
Efesul şi către cei care,
Drept credincioşi, Hristos îi are:
2 Pace şi har, doresc, mereu,
Să vă dea bunul Dumnezeu –
Tatăl aflat în ceruri, sus –
Şi Domnul nost’, Hristos Iisus.
3 Vreau, Dumnezeu, pentru vecie,
Ca binecuvântat să fie –
El, Tatăl Domnului Iisus,
El, Dumnezeul Cel de Sus –
Care, de noi, S-a îndurat
Şi, binecuvântări, ne-a dat,
Care au fost duhovniceşti,
În locurile Lui, cereşti,
În Fiul Său, Hristos Iisus.
4 În El dar, Tatăl Cel de Sus,
Mai dinainte, ne-a chemat –
Până când nu s-a-ntemeiat
Această lume. Să ştiţi voi,
Că Tatăl ne-a ales, pe noi,
Ca sfinţi să fim şi, socotiţi,
În faţa Lui, neprihăniţi.
În dragostea ce ne-a purtat,
5 De la-nceput, când ne-a chemat
Şi ne-a ales, ne-a rânduit
Ca, prin Hristos Cel răstignit,
Noi să ajungem, înfiaţi,
După plăcerea Lui – dragi fraţi –
6 Spre laudă, neîncetat,
A slavei şi harului dat,
Prin Prea Iubitul Său. Astfel,
7 Răscumpărare-avem, în El,
Prin al Său sânge, şi iertate
Sunt, ale noastre, mari păcate,
Prin bogăţiile pe care,
Harul cel minunat le are,
8 Pe care, din belşug, apoi,
Le-a revărsat El, peste noi;
Aceste daruri minunate,
Cari peste noi au fost turnate,
Doar prin pricepere se-arată
Şi-nţelepciune, totodată.
9 Căci iată, a binevoit
Ca să ne fi descoperit,
Acuma, taina voii Sale,
Aşa cum a găsit cu cale,
După un plan alcătuit
În Sine însuşi, negreşit.
10 La vremea potrivită-apoi,
Planul acesta – să ştiţi voi –
Că Dumnezeu îl împlineşte
Şi astfel, în Hristos, uneşte
Pe toate cele care sânt
În ceruri, cât şi pe pământ.
11 Prin el, noi fost-am hărăziţi
Moştenitori şi, rânduiţi,
Mai dinainte, de Acel
Cari face totul, cum vrea El,
12 Ca laudă, mereu, să-I fim
Şi slavei Sale, să-i slujim,
Căci, în Hristos, am dovedit
Precum că am nădăjduit,
Cu multă vreme, înainte.
13 Şi voi dar, să luaţi aminte,
Căci după ce aţi auzit
Cuvântul ce vi l-am vestit –
Cuvântul adevărului –
(Al Evangheliei Domnului
Şi-al mântuirii) şi-aţi crezut
În El, credinţa a făcut
Ca Duhul Sfânt, făgăduit,
Să se pogoare, negreşit,
Din slăvi, pentru ca voi să fiţi,
În acest fel, pecetluiţi,
14 Fiindcă Duhu-acesta Sfânt
Ne e arvună, pe pământ,
A moştenirii viitoare,
E preţul de răscumpărare,
Al celor cari sunt câştigaţi
De Dumnezeu şi sunt luaţi
Spre lauda şi slava Lui.
15 De-aceea-n faţa Domnului,
Şi eu, de când am auzit
Că voi, credinţă, aţi vădit
În Domnul nost’, Hristos Iisus –
Şi-asemenea, când mi s-a spus
De dragostea ce-o arătaţi
Pentru cei sfinţi, dragii mei fraţi –
16 N-am încetat s-aduc, apoi,
În rugăciune, pentru voi,
Mari mulţumiri, lui Dumnezeu.
17 În rugăciune, tot mereu,
Pe Dumnezeul Cel de Sus,
Al Domnului Hristos Iisus –
Pe Tatăl slavei – L-am rugat
Ca să aşeze, ne-ncetat,
Duhul înţelepciuni-n voi
Şi al descoperiri-apoi,
Prin cari să învăţaţi, mereu,
Cunoaşterea lui Dumnezeu,
18 Şi să vă fie luminaţi
Ochii şi inima, dragi fraţi,
Ca să priceapă fiecare,
Nădejdea, din a Lui chemare,
Şi bogăţia slavei Lui –
A moştenirii Domnului,
În toţi cei sfinţi. Vă dau de ştire,
19 Precum că astă moştenire
E, pentru credincioşi, vădită,
Chiar prin acea nemărginită
Mărinimie, arătată,
De-a Lui putere minunată,
După lucrarea începută
De-a Lui tărie ne-ntrecută,
20 Care, de noi a fost simţită,
Atunci când fost-a folosită,
Când, pe Hristos, L-a înviat
Din morţi şi-apoi, L-a aşezat
La dreapta Sa, în ceruri, sus.
21 Acolo, Dumnezeu L-a pus,
Pentru ca, mai presus, să fie,
Decât orice dregătorie,
Domnii, putere, stăpânire,
Să fie mai presus de fire
Şi mai presus de orice nume
Ce s-a aflat vreodată-n lume,
Fiind deasupra tuturor,
Acum, şi-n veacul viitor.
22 Totul, sub tălpi, I-a aşezat
Şi, căpetenie, L-a dat
De-asupra lucrurilor care,
A Sa Biserică le are,
23 Şi care este trupul Lui
Şi plinătatea Acelui
Cari face după cum doreşte
Şi tot, în toţi, El împlineşte.”